Bataturile (durioame, calozitati, clavus) sunt îngrosari dureroase ale pielii care apar datorita suprasolicitarii mecanice (presiune, frecare, traumatisme) în talpa, calcâi, palme, coate, genunchi, degetele de la mâini sau picioare.

Ele reprezintă o reacție de apărare din partea țesuturilor în fața unei presiuni crescute din anumite puncte ale piciorului sau mâinii. Hiperkeratoza interesează stratul cornos al epidermului și apare ca o umflătură reliefată a pielii. Localizarea cea mai frecventă a bătăturilor este cea plantară. La nivelul bătăturilor, pielea se îngroașă iar țesuturile subiacente devin dureroase. Zonele de piele întărită, moartă au rolul de a proteja țesuturile de sub tegument de suprasolicitarea mecanică care a determinat apariția bătăturilor. Bătăturile dintre degete au de obicei o consistență moale (fiind “înmuiate” de transpirație), pe când cele din talpă sau palmă sunt dure (fiind în contact cu un segment osos). Ele au culoarea galbenă, maron sau gri, sunt dureroase la apăsare și nu trebuie confundate cu negii (care au o consistență moale și devin dureroși doar la apăsarea din lateral). Bătăturile cauzează durere la mers, la încălțare și descălțare și pot pune probleme speciale la pacienții cu diabet zaharat, arteriopatie sau neuropatie periferică.

Cauze ale bătăturilor

Bătăturile apar din cauza unui dezechilibru anatomo-funcțional al piciorului, cu modificarea zonelor de presiune și suprasolicitarea neuniformă a anumitor suprafețe de pe talpă:

• purtarea de încălțăminte sau șosete nepotrivite (pantof prea larg – piciorul alunecă și se freacă de el, prea strâmt – piciorul este stâns, cu talpă prea  rigidă sau prea subțire), absența purtării șosetelor
• mersul în picioarele goale, ortostatismul prelungit
• anomalii ale articulațiilor mici ale mâinii sau piciorului (poliartrită reumatoidă, monturi, tulburări de mers, platfus, artroze, degete în ciocan, hallux valgus)
• purtarea de tocuri înalte
• prezența unei deformări/denivelări în încălțăminte (ex. o pietricică, o cusătură)
• activitate manuală intensă (tâmplari, constructori, tenismeni, agricultori, halterofili, boxeri, gimnaști) sau suprasolicitarea piciorului (la persoanele care practică fotbal, atletism, bachet)

Tratamentul bătăturilor

• ameliorarea staticii și dinamicii tălpilor
• purtarea de pantofi adecvați, cu talpă elastică, ergonomică, care să permită mișcarea cu ușurință a piciorului și atenuarea șocurilor cu solul
• comandarea de încălțăminte cu susținători plantari (talonete) în funcție de schema de solicitare și deformările tălpii, după efectuarea baro-podometriei (podograma plantară – “harta tălpii”) și eventual a unei radiografii de antepicior
• folosirea de mănuși în cazul activităților manuale (zugrăvit, grădinărit)
• purtarea de tocuri care oferă stabilitate și confort
• evitarea încălțămintei cu vârf ascuțit sau talpă subțire
• efectuarea de băi calde la picioare (înmuiere timp de 10 minute) și fricționarea blândă cu piatra ponce (pentru îndepărtarea pielii moarte); exfolierea se face progresiv și nu dintr-o dată deoarece există riscul de producere a unor leziuni cu sângerare și infecție
• folosirea de creme emoliente sau plasturi pentru bătături
• aplicații de acid salicilic, bicarbonat de sodiu sau vitamina A uleioasă pentru înmuierea calusului sau bătăturii
• unguente cu uree (keratosane)
• folosirea de dispozitive ortopedice sau branturi pentru menținerea piciorului și a degetelor într-o poziție comodă
• remedii naturiste: comprese cu zeamă de lămâie, ulei de ricin, ananas, praz, usturoi, ceapă, mușețel, păducel, ulei de levănțică, propolis, gălbenele
• evitarea tăierii bătăturilor cu forfecuța (există risc de infecție și de producere de răni în talpă care se vindecă greu)
• utilizarea de antiperspirant pentru picioare
• tratament chirurgical al artropatiilor

Neglijate, bătăturile pot duce la apariția unor complicații precum: tulburări de mers, sinovită, bursită, osteomielită, artrită sau ulcere cutanate.