Artralgia (durerea articular?) este un simptom aparut în contextul afect?rii articulare sau ca o reac?ie alergic? la administrarea anumitor medicamente.

De obicei, termenul de artralgie se foloseste când afectarea articulara este de cauza non-inflamatorie. Artralgia este o durere articulara asimetrica, neînsotita de semne de inflamatie (edem, tumefactie). Artrita este termenul cel mai uzitat pentru descrierea bolii inflamatorii articulare. Pierderea mobilitatii unei articulatii poarta numele de anchiloza. Anchiloza (blocajul articular) se produce când apar aderente între suprafetele articulare ale oaselor, cu disparitia spatiului articular. Inflamatia localizata doar la nivelul articulatiei (membrana sinoviala) se cheama sinovita. Redoarea articulara reprezinta o durere de intensitate scazuta, sâcâitoare, localizata la nivelul mai multor articulatii, ce dispare la mobilizarea articulara. Reumatismul (durerea reumatica) nu implica obligatoriu prezenta infalamtiei, dar se refera la toate formele de disconfort ale aparatului articular, (inclusiv articulatia, dar si bursele tendinoase, ligamentele si tendoanele). Inflamatia coloanei vertebrale poarta numele de spondilita.

Cauze

Cauzele durerii articulare sunt diverse, aceasta putând fi provocata de procese distructive sau degenerative cum este osteoartrita, dar si de inflamatia tesuturilor din jurul articulatiilor, cum este bursita. Indiferent de cauza, durerea articulara este foarte suparatoare. Afectiunile care se manifesta cu durere articulara pot fi împartite în 2 categorii:

1. Inflamatorii - caracterizate prin prezenta semnelor de inflamatie locala (tumefactie, roseata, cresterea temperaturii locale) dar si a simptomelor sistemice (oboseala, febra, scadere în greutate, tahicardie, transpiratii). Durerea apare mai ales dimineata, sau se accentueaza în timpul perioadelor lungi de odihna sau inactivitate, fiind ameliorata de mobilizarea articulara sau de medicamentele antiinflamatorii.

• artrita (poliartrita) reumatoida/ poliartrita cronica evolutiva - afecteaza articulatiile mici simetrice, fiind o afectiune autoimuna grava si invalidanta, care evolueaza pâna la anchiloza si deformare articulara; durerea este migratorie, nu foarte intensa, neaccentuata dimineata, la trezire
• spondiloartropatii seronegative, care includ spndilita anchilozanta si artrita psoriazica
• artrite infectioase: artrita bacteriana (artrita septica, RAA, boala Lyme), virala (infectie cu virusul Epstein Barr, rujeola, hepatita, oreion, rubeola, varicela, infectii cu parvovirusuri, cu virusul influenza); în RAA, apare impotenta functionala (se poate mobiliza articulatia, dar durerea este foarte mare)
• artrita reactiva (post-infectioasa): sindrom Reiter
• osteoartita inflamatorie
• artropatii induse de diverse tipuri de cristale (guta, condrocalcinoza, pseudoguta)
• boli reumatice sistemice asociate cu artrita (LES - lupus eritematos sistemic, boala Behçet)
• alte boli sistemice: sarcoidoza, acromegalia
• tendinita
• bursita
• osteomielita
• condromalacia rotuliana (patelara)

2. Non-inflamatorii - durerea articulara este neînsotita de semne locale inflamatorii sau simptome sistemice, cum sunt febra sau scaderea ponderala; rigiditatea matinala este de mica intensitate, intermitenta, cu durata mai mica de o ora, intensificata de mobilizarea articulara.

• Traumatisme - fracturi, rupturi musculare, de tendoane sau cartilaje din vecinatatea articulatiei
• Osteoartrita - afectare degenerativa a cartilajului aricular si înlocuirea cu tesut osos; apare mai frecvent la adultii cu vârsta mai mare de 45 de ani
• eforturi fizice intense, cu suprasolicitarea articulara
• artroza sau reumatism cronic degenerativ – durerea e meteo-sensibila, progresiva, se calmeaza în repaus si se accentueaza cu miscarea sau frigul; miscarile sunt usor limitate;

Citește mai multe despre durerea de artroză vs. durerea de artrită.

Diagnostic clinic

Diagnosticul include efectuarea anamnezei si a examenului clinic al articulatiilor.

• Inspectia: noduli Bouchard - expresia clinica a artrozelor interfalangiene proximale: protuberante nedureroase, localizate pe fata dorsala a articulatiilor interfalangiene proximale; asocierea cu nodulii Heberden (la articulatiile interfalangiene distale) sugereaza existenta unei forme degenerative de reumatism; monturi, la nivelul degetului mare de la picior (haluce) - artroza; disparitia reliefurilor osoase; deviatii de ax; pozitii antalgice;
• Palpare: tesuturi periarticulare dureroase, împastate; senzatie de fluctuenta la palparea socului rotulian; articulatie dureroasa la mobilizarea articulara pasiva sau activa;
• Auscultatia: palparea si auscultarea cracmentului articular în cazul modificarilor degenerative cu dispartia cartilajului articular

În cazul artritei (afectare inflamatorie articulara), inflamatia poate determina la nivel articular: durere, rigiditate, tumefactie, roseata tegumentului supraiacent.

Investigații paraclinice

Anamneza si examenul clinic au rolul de a îndruma medicul spre un diagnostic posibil. Pentru stabilirea certa a diagnosticului se pot face o serie de teste paraclinice:

• teste sangvine: leucocitoza, în cazul inflamatiilor sau infectiilor sistemice, cresterea valorii PCR (proteina C reactiva) - marker de inflamatie sistemica, cresterea valorii acidului uric - guta, serologie virala (infectiile virale), teste sangvine specifice (factor reumatoid, ANA- anticorpi antinucleari) - boli sistemice autoimune
• extravazarea lichidului în cavitatea articulara apare frecvent, examinarea acestui lichid fiind importanta pentru stabilirea diagnosticului; lichidul intraarticular poate fi extras printr-o procedura numita artrocenteza
• examen radiologic articular - mai ales pentru afectarile articulare cronice
• ecografie articulara sau RMN, pentru diagnosticul afectiunilor articulare acute

Ameliorare și prevenire

În cazul artritei, baile calde, masajul si exercitiile de stretching sutn foarte utile si trebuie facute ori de câte ori este posibil. Fizioterapia poate fi necesara pentru reabilitarea musculara si articulara. În scopul reducerii inflamatiei si ameliorarii durerii se pot folosi medicamente antiinflamatorii (aspirina, ibuprofen, naproxen, paracetamol, diclofenac, indometacin, prioxicam, meloxicam, corticosteroizi), dar în functie de recomandarea medicului. AINS (antiinflamatorii nesteroidiene) cum sunt aspirina sau diclofenacul, sunt asociate cu reactii adverse digestive (afectarea mucoasei gastrice pâna la ulcer gastric). O alta clasa folosita pentru tratarea durerilor articulare este reprezentata de antiinflamatoarele inhibitoare selective ale COX-2, numite generic coxibi (celecoxib, etoricoxib). Aceasta calsa are avantajul de a produce mai putine reactii adverse digestive.

În terapia poliartritei reumatoide se folosesc mai multe clase de compusi medicamentosi: compusi cu aur (aurotiomalat de soiu, auranofin, aurotioglucoza), antimalarice (hidroxiclorochina), sulfasalzina (utilizata de obicei în RCUH si boala Crohn) care s-a dovedit eficienta în tratamentul PAR, imunosupresoare (metotrexat, ciclosporina), inhibitori ai TNF-alfa (infliximab, etanercept).

Medicatia antigutoasa include: în urgenta (colchicina, antiinflmatorii), substante medicamentoase uricozurice (probenecid, sulfinpirazona), medicamente uricoinhibitorii (alopurinol).

Este necesara contactarea de urgenta a medicului în cazul observarii urmatoarelor semne sau simptome: durere articulara însotita de febra, în lipsa gripei, scadere ponderala severa asociata artralgiei, durere articulara neexplicabila severa sau care se prelungeste mai mult de 3 zile.

Nu e posibila prevenirea unor boli autoimune care se însotesc de dureri articulare, dar exista unele schimbari ale stilului de viata care ar putea reduce riscul dezvoltarii osteoartritei: scaderea ponderala (în cazul persoanelor obeze), utilizarea pantofilor confortabili.