De ce "ne doare în dreapta sau în stânga" atunci când alerg?m?
În condiţii de exerciţiu fizic, organismul trebuie să asigure un aport crescut de oxigen tuturor organelor vitale, a căror funcţie se adaptează pentru efort. Aparatul respirator nu poate asigura o oxigenare mai bună a sângelui deoarece la efort respiraţiile sunt superficiale şi rapide, de aceea ameliorarea oxigenării se poate face doar prin intermediul aparatului cardiovascular. În acest sens, inima bate mai repede (tahicardie) pentru a circula mai rapid sângele prin patul vascular. Totodată, este mobilizat şi sângele din depozite: prin contracţia capsulei hepatice (Glisson) şi a capsulei splenice, se pune în circulaţie un volum suplimentar de sânge, deci implicit un număr suplimentar de hematii care transportă o cantitate suplimentară de oxigen. În condiţii de efort, debitul cardiac poate creşte de până al 5 ori. Creşterea debitului cardiac poate duce la incapacitatea cordului drept de a prelua rapid acest volum sangvin crescut, astfel că se destinde şi mai mult capsula hepatică.
Destinderea capsulei hepatice şi a celei splenice, care sunt bogat inervate, duce la apariţia durerii „în dreapta”, respectiv „în stânga”. Mai precis, durerea este localizată în hipocondrul drept, respectiv hipocondrul stâng.
Febra musculară
Necesarul de oxigen este crescut în special la nivelul muşchilor, care trebuie să producă energie pentru susţinerea efortului. Producerea energiei sub formă de ATP (moleculă macroergică necesară procesului de contracţie musculară) se poate face doar în prezenţa oxigenului, altfel apare acidoza lactică (în absenţa oxigenului, se obţine energie mai puţină şi se produce acid lactic în exces, care va excita terminaţiile nervoase şi va genera durere – „febra musculară”). Mai multe despre febra și crampele musculare puteți citi aici.