Sindromul Horner apare ca urmare a unei leziuni la nivelul lanțului simpatic cervical și se caracterizează prin triada: ptoza palpebrala, enoftalmie și mioza.

În funcţie de nivelul leziunii, poate apărea şi anhidroză (reducerea secreţiei sudorale) de partea afectată a feţei, pierderea reflexului ciliospinal şi flush (datorită vasodilataţiei). La copii, sindromul Horner se poate prezenta şi sub forma unei diferenţe între culoarea ochilor (heterocromie), deoarece lipsa stimulării simpatice în perioada copilăriei interferă cu sinteza de melanină din stratul superficial al irisului.

Cauze

Cauzele sindromului Horner pot fi multiple: compresia ganglionului simpatic cervical inferior (stelat) de către o tumoră de vârf pulmonar (Pancoast Tobias), sindrom medular lateral, traumatisme în regiunea cervicală, infecţii ale urechii medii, anevrism aortic, neurofibromatoză tip I, guşă tiroidiană, dilataţie a trunchiului venos tireocervical, cancer tiroidian, scleroză multilplă, disecţie de arteră carotidă, paralizie Klumpke, tromboză de sinus cavernos, simpatectomie, seringomielie, sindrom de venă cavă superioară, după intervenţii chirurgicale.

Localizarea leziunii

Leziunea în sindromul Horner poate fi localizată la nivelul primului neuron (leziuni centrale care implică calea spino-hipotalamică), la nivelul deutoneuronului (leziuni preganglionare – cum se întâmplă în tumorile Pancoast Tobias) sau la nivelul celui de-al treilea neuron (leziuni postganglionare – cum este cazul unei tromboze de sinus cavernos).

Diagnostic

Manifestările sindromului Horner apar de aceeaşi parte a sediului leziunii. Diagnosticul se pune pe baza examenului clinic, prin obervarea celor 3 semne asociate şi este confirmat de o serie de teste paraclinice:

• absenţa midriazei la administrarea de cocaină (cocaina blochează recaptarea noradrenalinei, crescând concentraţia sa din fanta sinaptică şi ducând la dilatarea pupilei; în cazul sindromului Horner, datorită lipsei de noradrenalină, administrarea de cocaină nu va produce midriază).
• testul cu hidroxiamfetamină (paredrină): este util pentru localizarea leziunii (pre- sau postganglionară). Dacă cel de-al treilea neuron este intact, amfetamina va duce la eliberarea de noradrenalină în fantă cu apariţia consecutivă a midriazei. În cazul în care leziunea este chiar la nivelul celui de-al treilea neuron, amfetamina nu va avea niciun efect iar pupila va rămâne miotică. Nu există niciun test farmacologic pentru diferenţierea unei afectări a protoneuronului de o leziune a deutoneuronului.

Este important de diferenţiat între menifestările din sindromul Horner şi alte cauze de ptoză palpebrală (afectare a nervului oculomotor – pupila este midriatică, miastenia gravis) sau alte cauze de anizocorie (inegalitate pupilară).