Disfunc?ia erectil? (tulburarea de dinamic? sexual?, impoten?a) se caracterizeaz? prin imposibilitatea  permanent? sau recurent? a ob?inerii sau men?inerii erec?iei suficient pentru o performan?? sexual? satisf?c?toare ?i pentru finalizarea actului sexual.

Erecția reprezintă procesul fiziologic al umflării corpilor cavernoși ai penisului ca urmare a stazei venoase; erecția este declanșată de stimularea sexuală și este un proces complex care implică coordonarea între stimularea nervilor, creșterea afluxului de sânge, eliberarea hormonilor sexuali și semnalizarea creierului.

Disfuncția erectilă afectează circa 1 din 10 bărbați tineri, iar prevalența crește odată cu vârsta (70% la 70 ani). Majoritatea bărbaților suferă eșecuri ocazionale în atingerea sau menținerea erecției, astfel de incidente fiind legate de stress, oboseală, consum de alcool; teama ca evenimentul să nu se repete îi poate face pe bărbați să dezvolte ed-pills24.com de inhibiție datorită eșecului anterior astfel că scade stimularea sexuală, este împiedicată apariția erecției și se formează un cerc vicios.

Cauze

Disfuncția erectilă poate fi de cauză fizică (organică) – de obicei la adulții vârstnici, când evoluția este gradată și impotența apare în toate activitățile sexuale, sau psihică – de obicei la tineri, când debutul este brusc, iar impotența apare doar în anumite situații.

• factori psihologici – depresie, stress, anxietate de performanță, trac, conflicte sau insatisfacții conjugale, monotonia sexuală
• boli cardiovasculare cu scăderea fluxului sangvin spre penis – hipertensiune arterială, ateroscleroză
• diabet zaharat, obezitate
• boala Peyronie
• medicamente (antidepresive, antihipertensive, sedative, diuretice tiazidice)
• complicație a chirurgiei de prostată, vezică urinară, rect, coloană lombară
• iradiere în zona genitală (radioterapie)
• fumat excesiv, consum de droguri (cocaină, narcotice)
• tulburări hormonale (nivel scăzut de testostron, hiperprolactinemie, hipo/hipertiroidism)
• boli neurologice (scleroză multiplă)
• insuficiență renală sau hepatică severă
• înaintarea în vârstă
• traumatisme pelviene sau medulare
• compresie a nevilor sau vaselor implicate în erecție (ex. formațiuni tumorale)
• alcoolismul cronic (generează disfuncție erectilă indiferent dacă bărbatul a consumat sau nu etanol înainte de actul sexual)
• aversiune față de sex (la persoanele abuzate sexual în copilărie sau la cei cu principii religioase stricte)

Semne și simptome

• imposibilitatea obținerii erecției
• imposibilitatea menținerii erecției pentru a finaliza actul sexual (până la ejaculare)

Apariția bruscă a impotenței după ce anterior bărbatul a avut erecții ferme și persistente sugerează o tulburare hormonală, circulatorie sau nervoasă; trebuie luată în considerare și posibilitatea ca disfuncția sexuală să fie cauzată de un medicament.

Diagnostic

Anamneza – definește gradul și tipul disfuncției sexuale, precum și efectul asupra calității vieții pacientului; disfuncția este considerată ușoară dacă se poate obține și menține erecția dar pentru un interval de timp insuficient, și severă dacă nu se poate atinge deloc erecția. Totodată, anamneza va include o serie de întrebări despre eventualele traumatisme sau intervenții chirurgicale în zona bazinului, tratamentele  urmate la domiciliu, prezența bolilor cardiovasculare sau metabolice.

Examenul fizic – al penisului și testiculelor

Măsurarea tensiunii arteriale

Analize de sânge și urină – pentru dozarea nivelului testosteronului, diagnosticarea unor boli de fond precum diabet zaharat

Ecografie Doppler – pentru evaluarea fluxului sangvin de la nivelul penisului

Tumescența peniană nocturnă (NPT, rigiscanarea) – ajută la diagnosticul diferențial al disfuncției erectile psihogene de cea organică; în mod normal, în timpul somnului paradoxal (REM) bărbatul prezintă erecții cu durată totală de 100 minute pe noapte. Lipsa erecțiilor nocturne și matinale (la trezire) indică o problemă cu funcționarea nevilor sau circulației peniene, pe când prezența lor sugerează o cauză psihogenă a disfuncției erectile.

Măsurarea tensiunii la nivelul penisului în cadrul testului de stimulare sexuală vizuală

Tratament

Metodele terapeutice actuale oferă rezolvare pentru peste 95% din cazurile de disfuncție erectilă:

• renunțare la fumat, limitarea aportului de alcool, reducerea stressului și anxietății, îmbunătățirea comunicării cu partenerul de cuplu
• inhibitori de fosfodiesterază (i-PDE5): sildenafil (Viagra), vardenafil (Levitra), tadalafil (Cialis) – cresc eliberarea de oxid nitric care induce relaxarea musculaturii netede vasculare și favorizează vasodilatația peniană; efectul lor apare doar dacă în momentul în care apare stimularea sexuală. Medicamentele din această clasă nu trebuie administrate concomitent cu nitrați (nitroglicerină). Cea mai fercventă reacție adversă este cefaleea.
• alprostadil (PGE1) – injectare intracavernoasă sau administrare intrauretrală de supozitoare; asigură o erecție îndelungată, dar prezintă risc de priapism (erecție prelungită dureroasă). Pentru creșterea eficienței se poate administra concomitent un vasodilatator (papaverină) sau un alfa-blocant (fentolamina).
• terapie de substituție cu testosteron – indicată atunci când disfuncția erectilă este cauzată de niveluri scăzute ale hormonului sexual masculin (insuficiență testiculară, hipopitiutarism)
• implant de penis (protezare peniană), are o rată de succes foarte mare (peste 90%) dar presupune și riscuri (în 1-2% din cazuri apar infecții care necesită scoaterea protezei; datorită țesutului cicatricial format la prima intervenție, reimplantarea unei proteze este foarte dificilă). Metoda constă în implantarea unei tije gonflabile care se umflă cu ajutorul unei pompe plasate în scrot (fără a fi necesară stimulare sexuală).
• dispozitive de vaccum (vidare) asociate cu inele constrictive care se montează la baza penisului, pentru prelungirea erecției. Inelele constrictive acționează prin scăderea drenajului sangvin din penis cu favorizarea stazei (și implicit a erecției); ele trebuie scoase după 30 minute sau dacă apare durere sau amorțeală în regiunea genitală.
• chirurgie vasculară, rar utilizată (sub 1% din cazuri)
• psihoterapie sexuală de cuplu în cazul în care disfuncția erectilă este de cauză psihologică