Zilnic suntem copleșiti de știri despre cancerul de sân, colon sau piele, iar statisticile arată frecvențe îngrijorătoare pentru aceste neoplazii. Prin contrast, extrem de rar auzim despre cancer la inimă. Într-adevăr tumorile primare cardiace sunt extrem de rare și de cele mai multe ori reprezentate de sarcoame.
De ce este însă cordul protejat de cancer? Explicația constă în modul în care apare cancerul – și anume acumularea de mutații în ADN-ul unei celule. Aceste mutații apar în timpul replicării celulare, care presupune copierea ADN-ului celular o dată cu fiecare diviziune. Procesul de copiere nu este întotdeauna perfect astfel că uneori pot apărea mutații. În mod normal însă, există o serie de mecanisme de control ale diviziunii celulare care identifică aceste greșeli de copiere și împiedică perpetuarea lor (fie prin reparare, fie prin distrugerea celulelor care au acumulat astfel de mutații).
Fiind în strânsă legătură cu replicarea celulară, cancerul apare mai frecvent în organele care au o rată crescută de înmulțire a celulelor, precum pielea sau colonul. Prin contrast, celulele care alcătuiesc țesutul cardiac – cardiomiocitele – sunt diferențiate terminal, ceea ce înseamnă că ele ating devreme în viața unui individ maturitatea, ies permanent din ciclul celular și nu se mai divid. Această caracteristică a celulelor cardiace trebuie privită ca un avantaj prin prisma faptului că oferă rezistență la dezvoltarea cancerului, dar pe de altă parte nu permite realizarea proceselor de reparație tisulară în caz de injurii (ex. infarct).
Mutațiile ce stau la originea dezvoltării cancerelor pot apărea și ca urmare a unor factori externi – precum radiațiile ultraviolete în cancerul de piele, carcinogeni alimentari în cancerul de colon sau estrogeni în cancerul de sân. Iarăși, inima nu prea este expusă multor carcinogeni, ceea ce explică rata redusă a tumorilor primitive cardiace.
Unii cercetători consideră chiar că vulnerabilitatea anumitor organe la cancer și imunitatea altora este rezultatul selecției naturale. Astfel, oamenii pot “tolera” tumori în organe mari sau organe pereche mai mult decât în organe mici, critice precum este cordul. Ipoteza este confirmată de faptul că organele cele mai importante pentru supraviețuire și reproducere – cordul, creierul și uterul – au o rată mai scăzută de neoplazii față de celelalte organe.
Cele mai frecvente tumori cardiace sunt benigne – mixoame la adulți și rabdomioame la copii (asociate cu scleroza tuberoasă). Cordul poate fi afectat și în procesele de metastazare de la tumori primare (rinichi, plămâni, melanom), deși turbulența fluxului sangvin intracardiac constituie un micro-mediu neprielnic și face dificilă colonizarea de către celulele maligne.
Referințe: Thomas F, et al. Evolutionary Ecology of Organs: A Missing Link in Cancer Development? Trends in Cancer, 2016; 2 (8): 409.