Candidoza bucală (orofaringiană) reprezinta infectia fungica a mucoasei orofaringiene cu o ciuperca din genul Candida.

Cel mai adesea este implicată Candida albicans, mai rar Candida glabrata, Candida rusei sau Candida tropicalis. Candodiza bucală este mai frecventă la nou-născuți, sugari, vârstnici și la persoanele imunodeprimate. Ea poate apărea și ca urmare a unor tratamente medicamentoase: antibiotice cu spectru larg (care distrug flora saprofită din cavitatea bucală și favorizează dezvoltarea necontrolată a fungilor), contraceptivele orale (care realizează modificări hormonale) și imunosupresoarele (corticosteroizi inhalator). Candidoza se manifestă prin apariția unor leziuni albicioase cremoase pe limbă, mucoasa obrajilor și zona faringo-amigdaliană; aceste depozite albicioase pot fi dureroase și pot sângera ușor la încercarea de raclare.

Cauzele candidozei bucale

Candida este prezentă în mod normal pe mucoasa orofaringiană, însă proliferarea ei este ținută în frâu de echilibrul realizat cu bacteriile saprofite, cu care trebuie să competiționeze pentru supraviețuire. Candidoza apare în perioadele de imunodepresie – stress și somn insuficient, boli sistemice (diabet zaharat) sau ca urmare a unor medicamene care scad capacitatea de apărare a organismului (corticosteroizi). O altă cauză de infecție cu Candida este tratamentul îndelungat cu antibiotice fără protecție antifungică (stamicin), care realizează un dezechilibru în flora microbiană locală: în mod normal, orice germene care pătrunde în cavitatea orofaringiană trebuie să competiționeze cu flora saprofită pentru a se putea dezvolta; distrugând flora saprofită, antibioticele cu spectru larg lasă loc liber fungilor să se dezvolte necontrolat.

Mod de transmitere

• maternofetal – în timpul nașterii, dacă mama are candidoză vaginală, nou-născutul poate contacta Candida și dezvolta, la 3-7 zile, candidoză bucală. Nou-născuții prezintă un risc crescut de candidoză deoarece sistemul lor imun este incomplet maturat.
• introducerea de obiecte contaminate în gură – în special la copiii mici
• folosirea în comun a obiectelor de igienă dentară și a tacâmurilor de masă
• contact sexual oral – persoanele care oferă sex oral pot dezvolta candidoză dacă partenera prezintă infecție genitală cu Candida

Semne și Simptome

• senzație de disconfort la nivelul gurii și gâtului
• depozite albicioase, brânzoase, aderente  pe mucoasa orofaringiană (la sugari pot fi confundate cu resturile de lapte)
• inflamație a mucoasei (enantem, tumefacție, durere)
• sângerare a leziunilor la frecare (de exemplu la periajul dinților)
• cheilită angulară
• disgeuzie (tulburări ale gustului)

În plus față de aceste simptome, nou-născuții și sugarii pot avea dificultăți de alimentație, inapetență și devin astfel iritabili. Prezența ciupercii în scaun poate determina eritem fesier. Sugarul cu candidoză bucală alimentat la sân poate transmite infecția și la mamă, care va contamina ulterior continuu orofaringele bebelușului. Infecția sânului cu Candida se manifestă prin roșeață, hiperestezie și prurit la nivelul mameloanelor, eritem periareolar, durere în timpul sau între alăptări, durere profundă în profunzimea glandei mamare.

În formele severe infecția se poate extinde spre esofag, ducând la apariția esofagitei cu Candida care se manifestă prin disfagie și senzația de blocaj a bolului alimentar.

Grupuri la risc

• nou-născuți, sugari
• tratament îndelungat cu antibiotice, corticosteroizi inhalator (pentru astm bronșic sau BPCO)
• persoanele cu HIV-SIDA: virusul imunodeficienței umane depleționează celulele imunitare ale organismului, lăsându-l lipsit de apărare și făcându-l astfel vulnerabil la infecțiile oportunistice. Episoadele repetate de candidoză orală pot fi primul semn al unei infecții HIV.
• pacienții cu diabet zaharat: saliva diabeticilor conține cantități mari de glucoză, ceea ce favorizează dezvoltarea fungilor.
• gravidele cu candidoză vaginală: netratată, infecția fungică poate fi transmisă nou-născutului în timpul nașterii.
• pacienții cu cancer sau alte boli consumptive: acești pacienți prezintă un sistem imunitar slăbit datorită bolii și tratamentelor agresive (chimioterapie, radioterapie), permițând apariția unor infecții oportuniste.
• modificări hormonale (sarcină, consum de contraceptive orale sau alte preparate hormonale)
• persoanele cu proteze dentare sau cu uscăciune a mucoasei bucale (xerostomie, sindrom Sjogren)
• fumători

Diagnosticul candidozei orofaringiene

Diagnosticul candidozei bucale se poate pune doar pe examinarea clinică a leziunilor, iar pentru certitudine se practică examinarea microscopică a unei probe recoltate prin exudat faringian. La persoanele la care nu se identifică niciun factor de risc evident și la cei cu episoade repetate trebuie căutată o cauză a candidozei – boli sistemice, imunosupresie, probleme stomatologice.

Un test diagnostic pentru infecția fungică este proba cu hidroxid de potasiu (KOH), care denaturează proteinele din celulele umane dar nu și pe cele din celulele fungice, astfel că la examinarea microscopică vor fi evidențiate ciupercile.

În cazul candidozei esofagiene, diagnosticul se pune pe baza endoscopiei.

Tratamentul candidozei orale

Tratamentul constă în antifungice – soluții/suspensii orale pentru badijonaj bucal sau tablete:

• poliene (nistatin, amfotericină B – acesta din urmă în cazul candidozelor rezistente la tratament). Ca reacții adverse pot apărea greață, vărsături și diaree. Tratamentul trebuie continuat cel puțin 2 zile după dispariția depozitelor. Preparatele de nistatin conțin zahăr și tratamentele îndelungate pot crește riscul apariției cariilor.
• derivați de imidazol (miconazol, clotrimazol, fluconazol, ketoconazol, itraconazol). Se pot administra topic sau sistemic. Această clasă de medicamente este folosită în cazul candidozelor refractare la nistatină. Miconazolul este cel mai folosit preparat pentru candidoza bucală sugari și copii mici, iar clotrimazolul pentru eritemul fesier. Ketoconazolul este indicat în candidoza la imunodeprimați și în forma cu localizare esofagiană. Ca reacții adverse pot apărea: greață, vărsături, prurit, rash, disfuncție hepatică. Derivații de imidazol prezintă multiple interacțiuni medicamentoase (ele fiind atât substrat pentru enzimele citocromului CYP50, cât și inhibitori enzimatici): anticoagulante orale (warfarină, acenocumarol, anticonvulsivante, rifampicină, blocante H2, imunosupresoare.

Deoarece majoritatea medicamentelor antifungice sunt hepatotoxice, medicul poate recomanda monitorizarea testelor de funcționalitate hepatică la pacienții cu risc. O altă precauție este cea legată de posibilele interacțiuni, având în vedere că unele antifungice au efect inhibitor enzimatic. La pacienții imunocompromiși (HIV/SIDA, chimioterapie) se va efectua tratament sistemic cu preparate de uz oral sau intravenos. Durata tratamentului pentru formele mai grave (candidoză esofagiană sau candidoză la persoanele imunocompromise) este de minim 14 zile. Mamele care alăptează și dezvoltă Candida la nivelul sânului pot folosi unguente antifungice; se recomandă tratament concomitent și al mamei și al sugarului. Mama care alăptează va fi sfătuită să-și spele cu bândețe areolele mamare cu o soluție de apă și oțet (în părți egale) pentru a preveni dezvoltarea fungilor. Pentru refacerea florei saprofite se recomandă iaurt neîndulcit. În formele ușoare de candidoză se poate apela la spălături bucale cu violet de gențiană 1% sau cu apă de gură cu clorhexidină.

Sfaturi privind stilul de viață și remedii din casă:

• mențineți o igienă dentară adecvată – spălați-vă de 2 ori/zi pe dinți și folosiți ața dentară zilnic. Evitați apa de gură sau sprayurile de gură pentru că pot altera flora bucală normală. Nu împrumutați periuța de dinți. Dacă aveți probleme cu dexteritatea, puteți folosi o periuță electrică. Schimbați periuța de dinți după episodul de candidoză. Efectuați regulat controale la medicul stomatolog.
• spălați-vă frecvent pe mâini
• dacă folosiți costicosteroizi inhalator pentru tratamentul astmului bronșic sau BPOC, folosiți un spacer și clătiți gura după fiecare administrare
• efectuați spălături bucale cu soluție salină – dizolvați jumătate de linguriță de sare (2.5 g) într-o cană de apă călduță (250ml) și clătiți gura, apoi scuipați
• consumați lichide reci (ceauri, sucuri de fructe) deoarece ameliorează disconfortul creat de candidoză
• tratați infecțiile micotice vaginale, pentru a preveni răspândirea infecției la partenerul sexual și eventual la nou-născut în timpul nașterii
• pentru sugari, spălați zilnic biberoanele și tetinele (suzetele). După ce preparați laptele, păstrați biberonul la frigider pentru a împiedica înmulțirea ciupercilor. Schimbați scutecele de îndată ce se murdăresc deoarece umezeala favorizează creșterea fungilor. Preferați alăptarea la sân în defavoarea laptelui praf deoarece laptele matern asigură sugarului și o doză de anticorpi care îl protejează de infecții.

Complicații ale candidozei orofaringiene

La pacienții imunocompromiși infecția cu Candida se poate extinde la nivel esofagian, intestinal, pulmonar sau hepatic. Extrem de rar poate apărea septicemie cu Candida.