Varicela (vărsat de vânt)

Varicela (v?rsatul de vânt) este o viroz? eruptiv? a copil?riei, remedy foarte contagioas?, manifestat? printr-o erup?ie polimorf? maculo-papulo-veziculo-crustoas? ap?rut? în valuri.

Cauze

Agentul etiologic este reprezentat de VZV (virusul varicelo-zosterian), ce face parte din fmilia Herpesiviridae. VZV este un virus monotipic ce parazitează doar omul, menţinerea lanţului epidemic fiind posibilă datorită latenţei sale şi reactivărilor. Reactivările virusului latent apar după mai mulţi ani, sub forma zonei zoster, ca o erupţie herpetiformă pe teritoriul cutanat inervat de un ganglion senzitiv, în care există virsul în stare latentă.

Transmiterea se face prin aer, prin picături sau prin obiecte contaminate cu secreţii de la nivelul leziunilor sau respiratorii. Bolnavul este contagios 1-2 zile înainte de debut şi 5-6 zile de la ultimul val de erupţie.

Semne și simptome

Perioada de incubaţie este cuprinsă între 10 şi 21 de zile. Perioada de debut (preeruptivă) poate lipsi la copiii mici, ea fiind cuprinsă între 1 şi 8 zile la adulţi şi la copiii mai mari. E caracterizată de simptome minore: cefalee, mialgii, febră moderată. Perioada de stare (eruptivă durează între 7 şi 10 zile), fiind precedată de febră. Erupţia evoluează centripet.

Iniţial apar câteva macule congestive rotunde-ovalre care evoluează în câteva ore la stadiul de papule. Papule se transformă în vezicule. Veziculele sunt rotunde sau ovalare, cu lichid clar, înconjurate de un halou congestiv. În timp, vezicula suferă transformări, lichidul se resoarbe şi se concentrează luând aspect tulbure. Centru veziculei se deprimă – „ombilicarea” veziculei. Începe formarea crustei, care în câteva zile va înlocui vezicula. Crustele sunt uşor detaşabile în zilele 7-10, lăsând o zonă de tegument depigmentată.

Valurile de viremie se succed, ceea ce explică şi polimorfismul infecţiei: maculele sunt simultane cu papulele şi veziculele. Numărul elementelor eruptive se limitează de obicei la câteva sute, dar la persoanle adulte sau la cele imunodeprimate erupţia este mai bogată.

Caracteristic varicelei este faptul că erupţiile nu se limitează la zonele cutanate, ci se extind şi la nivelul mucoaselor (buco-faringiană, laringiană, conjunctivală, ano-genitală). Veziculele de la nivel mucos se ulcerează uşor, sunt foarte dureroase şi se pot suprainfecta cu bacterii piogene.

LA adulţi, manifestarea infecţiei este mai severă, dar incidenţa este mai mică. Infecţia Cu VZV la adulţi este asociată cu un grad mare de morbiditate şi mortalitate datorită penumoniei, hepatitei sau encefalitei. Fasciita necrozantă este o complicaţie rară a varicelei. La persoanele imunodeprimate, diseminarea infecţiei duce la apariţia unor complicaţii rare, ca miocardita sau glomerulonefrita. Dintre complicaţiile hemoragice pto fi amintite: puprura febrilă, purupura fulminans, purpura anafilactoidă H-S.

Suprainfecţia bacteriană secundară a leziunilor cutanate duce la manifestări ca impetigo, celulită sau erizipel.

Între valurile eruptive, starea generală a bolnavului e bună, fiind influenţată doar de caracterul pruriginos al erupţiei sau de durerea ulceraţiilor de la nivelul mucoaselor. Evoluţia este spre vindecare, cu excepţia cazurilor severe, dar rare, apărute la imunodeprimaţi.

Infecţia în sarcină şi la nou-născuţi

Infecţia varicelică la gravide poate duce la transmiterea pe verticală a VZV la făt, prin intermediul placentei. Dacă infecţia se produce în primele 28 de săptămâni de sarcină, poate apărea varicela congenitală. Efectele virusului asupra dezvoltării fetale sunt destul de grave: de la lipsa dezvoltării degetelor şi a unghiilor până la malformaţii ale anusului şi vezicii urinare. Tulburările ce pot apărea la făt sunt: afectarea creierului (encefalită, microcefalie, hidrocefalie, aplazie a creierului), afectarea ochilor (microftalmie, cataractă, corioretinită, atrofie a nervului optic), alte tulburări neurologice (deficite senzoriale sau motorii, anizocorie), hipoplazia membrelor inferioare sau superioare, disfuncţii ale sfincterelor anal sau vezical, leziuni cutanate, hipopigmentare.

Dacă infecţia cu VZV a fătului se produce în al doilea trimestru de sarcină sau imediat după naştere, poartă numele de varicela neonatală. Infecţia varicelică maternă este asociată cu naşterea prematură. Nou-născutul poate contracta infecţia de la fraţii mai mari sau de la alte persoane infectate, dar problemele ce pot apărea sunt de o gravitate mai mică dacă mama este imună.

Nou-născuţii care fac boala au risc major de a dezvolta pneumonie sau alte complicaţii severe.

Diagnostic

Diagnosticul se face de obicei doar pe baza manifestărilor clinice. Diagnosticul de laborator se face doar în cazurile severe, pe baza următoarelor produse patologice: lichide şi celule din leziunile veziculare, exudate nazale şi faringiene, sânge, LCR, fragmente de organe preelvate la necropsie. Testele sangvine pot pune în evidenţă Ig M care sugerează răspunsul imun în cazul infecţiei acute.

Diagnosticul prenatal al varicelei fetale poate fi pus în evidenţă cu ajutorul ultrasunetelor. De asemenea, se poate recolta lichid amniotic, deşi riscul de avort spontan în cazul amniocentezei este foarte mare.

Celulele infectate cu VZV sunt balonizate, închise la culoare, multinucleate. Se poate pune în evidenţă prezenţa corpilor Cowdry A prin coloraţia Wright sau Giemsa. Diagnosticul direct prin imunoflorescenţă este cel mai recomandat pentru VZV.

Tratament

Profilaxia varicelei se face prin administrarea la copii a vaccinului varicelic viu atenuat. Există şi o imunizare pasivă, folosită în cazul persoanelor imunodeprimate, gravide sau nou-născuţi, ce constă în administrarea de imunoglobuline specifice antivaricelă în primele 4 zile de la contactul infectant.

În formele necomplicate sunt suficiente măsurile de prevenirea a suprainfecţiei bacteriene şi calmarea pruritului prin aplicări locale de antihistaminice sau bicarbonat de sodiu. Se recomandă menţinerea igenei corporale, prin spălarea zilnică pentru evitarea suprainfecţiilor bacteriene. Pentru reducerea febrei, se poate administra paracetamol. Aspirina este implicată în apariţia sindromului Reye (afectare hepatică gravă), de aceea se va evita administrarea acesteia în cazul infecţiilor virale. Pentru tratamentul formelor grave, se recomandă aciclovirul sau rodilemid.

Bolnavul cu varicelă este izolat la domiciliu pentru o perioadă de 2 săptămâni. Doar cazurile grave necesită spitalizare.

Add comment


Security code
Refresh

Ultimele comentarii

  • Buna ziua. Am facut analizele si am urmatoarele rezultate, cat este de grav? FT3 ...

    Read more...

     
  • in urma testului Idr mi s-a citit 12 mm, mi s-a dat sa fac chimioprofilaxi e pt ca ...

    Read more...

     
  • pentru fetele care aveau nelamuriri.. si eu am prolactina aproape dubla am facut ...

    Read more...

     
  • Este justificata asocierea unui IECA cu un sartan (de exemplu perindopril cu ...

    Read more...

     
  • Buna seara! Va rog sa imi spuneti si mie ce inseamna la ECG:RS; AV=70b/min.

    Read more...