Atacurile de panic? reprezint? episoade de fric?, buy viagra thumb anxietate sau teroare intens? cu debut brusc, înso?ite de fenomene vegetative (transpira?ii, palpita?ii, dispepsie).

Simptomele ating maximul în 10 minute, după care încep să se estompeze pe durata a 20-30 minute (uzual, atacul de panică durează circa 30 minute). Uneori însă atacul de panică poate fi foarte scurt – de durata secundelor sau zecilor de secunde, alteori se poate repeta ciclic pe durata a mai multe zeci de minute sau chiar ore.

Atacul de panică este considerat una dintre cele mai înfricoșătoare și disconfortante experiențe din viața unui individ. Persoanele care au atacuri de panică se tem de iminența morții, de faptul că ar putea suferi în acel moment un infarct miocardic sau o cădere nervoasă.

Atacul de panică este un răspuns al activării sistemului nervos simpatic, care determină tremor, dispnee, tahicardie, constricție toracică, valuri de căldură, frisoane, senzație de căldură în zona feței, transpirații, greață, amețeală (sau vertij), hiperventilație, parestezii, senzație de sufocare, derealizare. Adesea durerea toracică și dispneea domină tabloul clinic, astfel că persoana în cauză poate avea senzația că suferă un atac de cord și se prezintă în departamentele de urgență.

Cauze și factori declanșatori

Atacurile de panică pot apărea spontan (mai adesea în cursul serii sau nopții) sau pot fi inițiate de un trigger (stimul declanșator). Studiile pe gemeni au arătat că boala are o agregare familială cu transmitere ereditară. Atacurile de panică devin manifeste la adulți tineri, mai frecvent la femei și la persoane cu nivel de instrucție peste medie.

Condițiile favorizante pentru apariția atacurilor de panică sunt: tulburarea obsesiv-compulsivă, stressul posttraumatic, hipoglicemia, hipertiroidismului, boala Wilson, prolapsul de valvă mitrală, feocromocitomul, afecțiuni ale urechii interne (labirintită) și deficitul de vitamine din grupul B (carențe alimentare sau cauzate de infecții parazitare).

Factorii trigger (declanșatori) pot fi reprezentați de: expunerea la un obiect/situație față de care individul are o fobie, momente de tranziție în viață, agenți stimulatori ai sistemului nervos central (cofeină, tutun), pierderi sentimentale, modificări semnificative ale vieții personale sau profesionale. În aceste cazuri este vorba despre un recul psihosomatic al unor tulburări neuropsihice cu impact major asupra vieții individului.

Lipsa de implicare în discuții, la evenimente sociale, petreceri, întruniri, pare să fie un factor favorizant pentru apariția atacurilor de panică. Persoanele care suferă de atacuri de panică au adesea un stil de viață pasiv, fără inițiative sau participare activă și cu un nivel redus de comunicare.

Anumite medicamente pot da ca efecte adverse atacuri de panică: fluoroquinolone, metilfenidat și alte amfetamine, simpatomimeticele (folosite în tratamentul astmului bronșic sau bolilor cardiace), antidepresivele SSRI (inhibitori selectivi ai recaptării setotoninei) la inițierea tratamentului.

Renunțarea la alcool, medicamente sau droguri poate cauza atacuri de panică în cadrul sindromului de abstinență (sevraj) sau ca efect de rebound (în special la proprietățile tranchilizante ale alcoolului și benzodiazepinelor).

Sindromul de hiperventilație este o cauză frecventă de atacuri de panică care constă în apariția unei alcaloze respiratorii, ca urmare a creșterii frecvenței respiratorii și scăderii presiunii parțiale a dioxidului de carbon (hipocapnie). Alcaloza respiratorie poate induce spasmofilie,  crize de panică, palpitații, amețeală.

O categorie specială sunt atacurile de panică situaționale, în care individul asociază anumite situații cu atacuri de panică și se poate astfel crea o predispoziție cognitivă sau comportamentală de a dezvolta panică în situațiile respective.

Există o serie de boli cronice sau severe care pot induce atacuri de panică prin riscurile la care expun pacientul: sindromul de QT lung, tahicardia ventriculară polimorfă catecolaminergică, sindromul Wolff-Parkinson-White, cardiomiopatia hipertrofică obstructivă (toate acestea prezentând risc de moarte subită), defibrilatorul implantabil.

Alți factori declanșatori posibili sunt: stress cronic, naștere recentă, istoric recent de operație cu acestezie generală, epilepsie, depresia, anxietatea, astmul bronșic.

Pentru a scădea riscul de a suferi de atacuri de panică, trebuie evitate situațiile sau mediile care pot provoca panică, gândirea de tip negativ și anxios (“ce se întâmplă dacă?”), acumularea de resentimente și frustrări.

Semne și Simptome

Diagnosticul de atac de panică se pune pe existența a cel puțin 4 din următoarele 13 simptome (conform American Psychological Association):

• palpitații (expresie a tahicardiei)
• transpirații
• tremor sau trepidație
• senzație de lipsă de aer (dispnee)  sau de ștrangulare
• senzație de sufocare
• durere sau disconfort toracic
• greață sau disconfort abdominal
• amețeală, instabilitate posturală, dezechilibru, vertij, leșin
• derealizare (sentimente de irealitate) sau depersonalizare (detașare de sine)
• teamă de a nu pierde controlul sau de a nu înnebuni
• frică de moarte
• parestezii (amorțeli, furnicături)
• frisoane sau valuri de căldură

Persoanele care suferă atacuri de panică mai pot descrie: tensiune musculară, hiperventilație, confuzie, slăbiciune în genunchi, pierderea minții, senzație de scurgere lentă a timpului, sentimente de captivitate și necesitate de evadare.

Tratament

• în criză, se administrează benzodiazepine: diazepam, lorazepam, alprazolam. O soluție eficientă pe termen scurt este respirația într-o pungă de hârtie, pentru a crește presiunea dioxidului de carbon în sânge (unii specialiști nu sunt de acord cu această metodă deoarece expune pacientul la risc de hipoxie).
• ca tratament de întreținere se recomandă antidepresive: inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei – fluoxetină (Prozac), sertralină, antidepresive triciclice sau inhibitori ai monoaminoxidazei
• alte metode terapeutice sunt: psihoterapie cognitiv-comportamentală, exerciții de relaxare, acupunctură, masaj, reflexoterapia și alte terapii alternative.

Complicații

Studii epidemiologice au arătat că femeile aflate în postmenopauză care au episoade repetate de atacuri de panică au un risc de 3 ori mai mare de a dezvolta un atac de cord sau un accident vascular cerebral în următorii 5 ani (una dintre explicațiile oferite de cercetători este că simptomatologia atacului de panică – o reacție simpatoadrenergică exagerată – poate fi expresia unei afecțiuni cardiovasculare subclinice, ceea ce ar explica riscul acestor pacienți de a dezvolta evenimente coronariene sau cerebrovasculare).