Artrita reactiva (sindromul Reiter) este o forma de artrita aparuta ca raspuns la o infectie din organism.
Ea face parte din categoria spondiloartropatiilor seronegative și este asociată fie cu o infecție gastrointestinală (gastroenterită cu Shigella, Salmonella, Campylobacter, Yersinia), fie cu o infecție genitourinară (Chlamydia trachomatis, Neisseria gonorrhoeae, Ureaplasma urealyticum). Artrita reactivă apare cel mai frecvent la adulți tineri, cu vârsta cuprinsă între 20 și 40 ani, care prezintă în istoricul recent o infecție digestivă sau genitală. De cele mai multe ori infecția trigger este deja vindecată în momentul prezentării pacientului pentru simptomele de artrită, ceea ce îngreunează diagnosticul. Boala este mai frecvent la rasa albă (probabil datorită frecvenței mai mari a antigenului HLA B27 pozitiv) și la seropozitivii HIV.
Artrita reactivă a fost pentru prima oară descrisă în 1916 de către Hans Reiter, sub forma triadei uretrită negonococică, conjunctivită și artrită la un ofițer german cu dizenterie.
Incidența artritei reactive este de 30-40 cazuri la 100.000 adulți. Raportul între bărbați și femei este egal pentru cazurile survenite după infecții digestive și de 9:1 pentru cazurile asociate cu infecții venerice.
Cauza
Artrita reactivă este considerată boală autoimună, apărută prin mimetism molecular între antigenele infecțioase și unele componente ale cartilajului articular.
Semne și simptome
Manifestările clinice apar la 1-3 săptămâni de la infecția digestivă sau urogenitală (circa 10% dintre pacienți nu au însă nicio infecție în antecedentele recente). S-au reportat cazuri de artrită reactivă și după infecții respiratorii cu Chlamydia, Streptococ beta-hemolitic sau Mycobacterium tuebrculosis și chiar după imunizare cu vaccinuri vii atenuate sau terapie intravezicală cu BCG.
Tabloul clinic în artrita reactivă include: artrită inflamatorie a articulațiilor mari (articulația genunchiului, gleznei, sacroiliacă), manifestări oculare (conjunctivită, uveită, episclerită, keratită), manifestări genitourinare (uretrită la bărbați, cervicită la femei), leziuni cutaneomucoase (balanita circinată, keratoderma blenoragica, leziuni psoriaziforme palmo-plantare, afte, modificări distrofice ale unghiilor), entezită, dactilită (deget în cârnăcior), manifestări cardiace (insuficiență aortică, pericardită). Nu este obligatoriu ca un pacient cu artrită reactivă să prezinte toate tipurile de manifestări extraarticulare. Atât forma postvenerică cât și cea postenterică de artrită reactivă poate avea ca debut uretrita negonococică (cu disurie și secreție mucopurulentă).
Afectarea este oligoarticulară, asimetrică, de obicei la membrele inferioare, iar articulațiile mici (mână, pumn) sunt de obicei cruțate. Implicarea șoldului sau exclusiv a articulațiilor membrului superior este de asemenea rară.
Investigații
- hemoleucogramă – anemie normocromă normocitară cu ușoară leucocitoză și trombocitoză
- antigenul HLA B27 este pozitiv la circa 75% dintre pacienții cu artrită reactivă
- sindrom inflamator biologic – VSH, proteină C reactivă crescute
- sumar de urină – piurie sterilă
- culturi din secreții uretrale, cervicale, precum și din scaun și urină – pentru depistarea infecției declanșatoare
- artrocenteza arată leucocite crescute dar culturile din lichidul sinovial pentru patogeni enterici sau genitali sunt negative
- colonoscopia la pacienții cu artrită reactivă poate releva leziuni similare celor întâlnite în boala Crohn sau colita ulcerativă
- factor reumatoid, anticorpi anti-nucleari – negativi
- imagistica articulară – radiografie, IRM
Diagnostic diferențial
Diagnosticul diferențial se face cu alte forme de artrită: artrita septică, artrita gonococică, artrita psoriazică, guta, rematismul articular acut.
Tratament
Tratamentul constă în identificarea și eradicarea infecției trigger cu antibiotice. Pentru manifestările articulare se administrează antiinflamatoare nesteroidiene, corticosteroizi (sistemic sau intraarticular) sau în formele severe imunosupresoare.
Prognostic
Prognosticul este variabil: artrita poate fi auto-limitată, recurentă, cronică sau progresivă. De obicei, rezoluția manifestărilor clinice apare în câteva luni. Circa 15% dintre pacienți dezvoltă o artrită cronică, destructivă, asociată uneori cu amiloidoză, nefropatie cu IgA și afectare cardiacă (tulburări de conducere, aortită). Pacienții cu HLA-B27 pozitiv au tendința de a face forme mai severe și mai prelungite de boală, urmate de recurențe. Sindromul Reiter este recunoscut ca un precursor al altor spondilartrite seronegative, inclusiv spondilita anchilozantă.
Referințe: Primer on the Rheumatic Diseases, John H. Klippel
Comments