Alkeran (melphalan), tablete - prospect

Alkeran (melphalan), check mind tablete - prospect

Formă de prezentare: Tablete: tablete albe, rotunde, biconvexe, fiecare conţine 2 mg Melphalan; tablete albe, rotunde, biconvexe, fiecare conţine 5 mg Melphalan.

Indicaţii: Alkeran tablete este indicat în tratamentul mielomului multiplu şi al adenocarcinomului ovarian avansat. Alkeran singur sau în combinaţie cu alte medicamente are un efect terapeutic semnificativ la o parte din  pacienţii cu carcinom de sân avansat. Alkeran este eficient în tratamentul pacienţilor cu policitemia vera. Alkeran a fost utilizat ca adjuvant în tratamentul chirurgical al carcinomului de sân.

Mod de acţiune: Melphalan este un agent alchilant bifuncţional.

Doze şi mod de administrare: Deoarece Alkeran este mielosupresiv, monitorizarea frecventă a numărului elementelor figurate sanguine este esenţială în timpul terapiei şi dozajul poate fi ajustat dacă este necesar (vezi "Precauţii").

Administrarea orală: Adulţi: Absorbţia Alkeranului după administrare orală este variabilă. Dozele trebuie crescute cu grijă până apar primele semne de mielosupresie, pentru a se asigura atingerea unui nivel terapeutic eficient. Mielom multiplu: Numeroase scheme terapeutice au fost utilizate, dar este recomandabil să se consulte literatura de specialitate pentru detalii. Administrarea de Alkeran şi Prednison este mai eficientă decât administrarea de Alkeran în monoterapie.  Cele două medicamente în asociere se administrează de obicei intermitent, cu toate că nu a fost stabilită superioritatea acestei metode faţă de administrarea continuă. Schema tipică de dozaj este de 0,15 mg/kg corp/zi în doze divizate, pentru 4 zile, repetată la intervale de 6 săptămâni. Prelungirea tratamentului peste 1 an la pacienţii care au răspuns la tratament nu pare să îmbunătăţească rezultatul obţinut anterior. Adenocarcinom ovarian: Regimul tipic de dozaj este de 0,2 mg/kg corp/zi timp de 5 zile. Acesta se repetă la intervale de 4-8 săptămâni, sau imediat ce măduva osoasă s-a refăcut. Carcinom de sân avansat: Alkeran a fost administrat oral în doze de 0,15 mg/kg corp, sau de 6mg/m2 suprafaţă corporală/zi timp de 5 zile şi repetat la intervale de 6 săptămâni. Dozele au fost scăzute dacă au apărut semne de toxicitate medulară. Policitemia vera: Pentru inducţia remisiunii doza obişnuită este de 6-10 mg/zi timp de 5-7 zile, urmată de administrarea a 2-4 mg/zi, până se obţine un control satisfăcător al bolii. Tratamentul de întreţinere se face cu doze de 2-6 mg pe săptămână. În timpul terapiei de întreţinere controlul hematologic atent este esenţial pentru ajustarea dozelor în funcţie de rezultatele hemoleucogramei. Copii: Alkeran este foarte rar indicat la copii, neputându-se recomanda anumite scheme terapeutice. Utilizarea la pacienţii în vîrstă: Nu sunt disponibile informaţii specifice despre utilizarea Alkeran la pacienţii în vârstă. Dozajul în afectarea funcţiei renale: Datele farmacocinetice disponibile în mod curent nu justifică o recomandare absolută de reducere a dozajului când se administrează Alkeran tablete la aceşti pacienţi, dar ar fi prudent să utilizaţi iniţial o doză mai redusă (vezi "Precauţii").

Farmacocinetică: Absorbţia melphalanului a fost variabilă la 13 pacienţi care au primit oral 0,6 mg/kg corp, prima apariţie a medicamentului în plasmă (limite 0-336 minute) şi nivelul maxim al concentraţiei plasmatice (limite 70-630 ng/ml). Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 90 +/- 57 minute, iar recuperarea în urină este de 11% timp de 24 ore. Administrarea Alkeran tablete imediat după masă duce la prelungirea timpului în care se atinge nivelul plasmatic maxim şi la reducerea ariei determinate de curba concentraţie plasmatică: timp la valori cuprinse între 39 şi 45%. Datele farmacocinetice referitoare la rolul rinichiului în eliminarea Melphalanului sunt echivoce.

Contraindicaţii: Alkeran nu se va administra la pacienţii care au avut anterior reacţii de hipersensibilitate la Melphalan.

Precauţii: Alkeran este un agent citotoxic activ care trebuie folosit numai sub controlul direct al medicilor cu experienţă în administrarea unor astfel de tratamente.

Siguranţa în utilizarea Alkeran: Utilizarea în siguranţă a Alkeran tablete se va face după regulile generale de precauţie în cazul medicamentelor citotoxice. Dacă învelişul tabletelor de Alkeran este intact nu există riscuri în mânuirea lor. Tabletele de  Alkeran nu trebuie divizate.

Monitorizare: Deoarece Alkeran este un agent mielosupresiv puternic, este esenţial să se acorde o atenţie deosebită monitorizării hemoleucogramei pentru a preveni apariţia unei mielosupresii excesive şi riscul aplaziei medulare ireversibile. Numărul celulelor sanguine poate continua să scadă şi după întreruperea tratamentului, de aceea la primul semn de scădere importantă a numărului de leucocite sau trombocite, tratamentul trebuie întrerupt temporar. Alkeran trebuie administrat cu precauţie la pacienţii care au făcut recent radioterapie sau chimioterapie, datorită toxicităţii crescute asupra măduvei osoase. Afecţiuni renale: Pacienţii cu afectare renală trebuie monitorizaţi îndeaproape deoarece pot avea supresie medulară uremică. O creştere temporară semnificativă a ureei sanguine a fost observată în stadiile iniţiale ale terapiei cu Melphalan la pacienţii cu mielom multiplu şi afectare renală. Mutageneză: Alkeran are efecte mutagene la animale, iar la pacienţii trataţi s-au observat aberaţii cromozomiale. Carcinogeneză: Melphalanul, ca şi ceilalţi agenţi alchilanţi, poate fi leucemogen la om. S-au raportat cazuri de leucemie acută după tratamentul prelungit cu Melphalan, pentru afecţiuni cum ar fi amiloidoza, melanomul malign, macroglobulinemia, sindromul de aglutinare la rece şi cancerul ovarian. Un studiu comparativ la pacientele cu cancer ovarian, care au primit agenţi alchilanţi faţă de cele care nu au primit, a demonstrat că folosirea agenţilor alchilanţi, inclusiv a Melphalanului, creşte semnificativ incidenţa leucemiei acute. Riscul leucemogen trebuie raportat faţă de beneficiile potenţiale ale tratamentului cu Melphalan. Teratogenicitate: Potenţialul teratogenic al Alkeran nu a fost studiat. Având în vedere proprietăţile mutagenice şi similitudinea structurală a compuşilor teratogenici, este posibil ca Melphalan să poată cauza defecte congenitale la produsul de concepţie al pacienţilor trataţi. Efecte asupra fertilităţii: Alkeran determină supresia funcţiei ovariene la femeile în premenopauză, determinând amenoree la un număr important de paciente. Sarcina: La fel ca în chemoterapia citotoxică, precauţiile contraceptive adecvate trebuie avute în vedere când unul dintre pacienţi face tratament cu Alkeran. Utilizarea Melphalanului trebuie evitată pe cât posibil în cursul sarcinii, în mod particular în timpul primului trimestru de sarcină. În orice caz potenţialul risc pentru făt trebuie evaluat în raport cu beneficiul pentru mamă. Lactaţie: Mamele care fac tratament cu Alkeran nu trebuie să alăpteze.

Reacţii adverse: Cel mai frecvent efect secundar este depresia măduvei osose, asociată cu leucopenie şi trombocitopenie. Reacţii gastrointestinale (greaţă şi vărsături) au apărut până la 30% din pacienţii care au primit Alkeran. Stomatita apare rar după tratamentul cu Alkeran. Ciclofosfamida în pretratament a arătat că reduce severitatea reacţiilor gastrointestinale induse de Alkeran. Rare cazuri de reacţii alergice ca urticaria, edemul, rashul cutanat şi reacţii anafilactice au fost raportate la pacienţii trataţi cu Alkeran timp de câteva luni. Două cazuri de stop cardiac au fost raportate la aceşti pacienţi, cu toate că o legătură cu tratamentul nu a fost demonstrată. Rashul maculopapular şi pruritul au fost ocazional observate. Foarte rar au fost rapoarte de fibroză pulmonară fatală şi anemie hemolitică apărute după tratamentul cu Melphalan. Alopecia a fost raportată, dar este rară.

Interacţiuni medicamentoase: Administrarea simultană de acid nalidixic şi Melphalan în doze mari i.v.  a provocat la copii decese prin enterocolită hemoragică. S-a descris afectarea funcţiei renale la pacienţii cu transplant de măduvă osoasă, care au primit anterior doze mari i.v. de Melphalan şi au fost trataţi ulterior cu ciclosporină, pentru prevenirea fenomenului de rejet de grefă.

Supradozare. Semne şi simptome: Efectele gastrointestinale, inclusiv greţurile, vărsăturile şi diareea sunt semnele cele mai probabile ale unui supradozaj acut. Principalul efect toxic este aplazia măduvei osoase, ce conduce la neutropenie şi trombocitopenie. Tratament: Nu există un antidot specific. Tabloul sanguin va fi monitorizat îndeaproape, cel puţin patru săptămâni după supradozare, până când apar rezultate ale normalizării acestuia. Măsurile generale suportive, în asociere cu transfuzii corespunzătoare, trebuie folosite dacă este necesar.

Precauţii farmaceutice şi recomandări: Tabletele se vor păstra la 2 - 8 grade Celsius. Depozitaţi în locuri uscate.