Placenta previa este o conditie patologica în care placenta se implanteaza deasupra sau în apropierea orificiului intern al cervixului. Este o complicatie obstetricala care apare, help de cele mai multe ori, în trimestrul doi sau trei de sarcina, rareori la sfârsitul primului trimestru.
Este cea mai frecventa cauza de hemoragie antepartum (sângerare vaginala) si afecteaza 0,5% din totalitatea sarcinilor.
Cauze
Etiologia exacta a placentei previa nu se cunoaste, dar este asociata cu anumiti factori de risc, printre care: vârsta gravidei (peste 35 de ani), multiparitatea, anomalii uterine care împiedica implantarea normala a placentei (fibroizi), sarcinile biviteline (creste suprafata de acoperire a placentei), eritroblastoza, avorturi sau cezariene repetate, placenta previa în antecedente, interval scurt dintre doua sarcini, fumatul, abuzul de cocaina, unele medicamente pentru combaterea infertilitatii.
Patogenie
Imediat dupa conceptie, are loc formarea placentei pe peretele intern al uterului. Placenta este un organ subtire care permite trecerea de nutrienti si oxigen de la mama la fat, iar de la fat la mama diversi produsi "reziduali" de metabolism pe care, ulterior, mama îi elimina prin urina sau fecale. În mod normal, placenta se dezvolta în partea superioara a uterului, însa exista cazuri în care aceasta se dezvolta în partea inferioara, acoperind orificiul intern al colului uterin (placenta previa). Daca acest lucru este depistat la ecografia din saptamâna 20, o data cu marirea de volum a uterului, majoritatea placentelor "urca" spre partea superioara, însa în unele situatii ele ramân jos inserate. În functie de localizarea placentei, placenta previa poate fi clasificata în:
> tipul l (jos inserata): placenta este situata la 2-3 cm superior de orificiul intern al colului uterin
> tipul ll (marginala): placenta atinge, dar nu acopera partea superioara a cervixului
> tipul lll (partiala): placenta acopera partial orificiul intern al colului
> tipul lV (totala): cervixul este acoperit total de catre placenta.
Clinic: Semne și simptome
Placenta previa produce, de cele mai multe ori, sângerari vaginale, nedureroase, care cedeaza spontan pentru ca mai târziu sa reapara, uneori sunt abundente cu o evolutie nefavorabila catre hipotensiune, tahicardie, culminând cu socul hemoragic. Una din 5 gravide cu placenta previa au si contractii uterine. Exista si cazuri în care gravidele nu prezinta nici un simptom.
Manevra Leopold este utila pentru pozitionarea fatului în interiorul uterului, astfel, datorita dezvoltarii incorecte a placentei, fatul poate avea o pozitie oblica. Examenul digital al vaginului este contraindicat cu desavârsire, întrucât poate accentua sângerarea, acesta se efectueaza numai dupa excluderea diagnosticului de placenta previa.
Diagnostic paraclinic
Ecografia transvaginala constituie examenul paraclinic cel mai fiabil, cu o acuratete de 100%. Ca o alternativa se poate face si ecografie abdominala, însa exista posibilitatea rezultatelor fals pozitive sau fals negative. IRM este utila pentru excluderea altor patologii, ca de exemplu placenta accreta, increta, percreta. Se mai pot face si examene de laborator: hemoleucograma, PT, aPTT, dozarea fibrinogenului.
Diagnostic diferențial
- Abruptio placentae
- Cervicita
- Sarcina prematura
- Vaginita
- Vulvovaginita
- Vasa previa
- Avort spontan
Tratament
Pentru o placenta previa diagnosticata înainte de saptamâna 20, se recomanda monitorizarea gravidei. Dupa saptamâna 20, femeile care nu prezinta nici un simptom trebuie sa îsi modifice programul de activitate si sa mareasca perioada de odihna la pat. Daca apare hemoragie, spitalizarea este obligatorie, se vor administra suplimente de fier si vitamina C si se vor face transfuzii de sânge. În functie de cantitatea de sânge pierduta, de starea fatului, vârsta gestationala, se recomanda efectuarea unei operatii de cezariana.