Zoloft (sertralina) - prospect
Compoziţia calitativă şi cantitativă: Tablete filmate pentru administrare orală conţinând sertralină clorhidrat echivalentul a 50 mg sau 100 mg sertralină.
Forma farmaceutică: Tablete filmate.
Indicaţii terapeutice: Sertralina este indicată în tratamentul simptomelor tulburărilor depresive, inclusiv depresia acompaniată de anxietate, la pacienţi cu sau fără manifestări maniacale în antecedente. După obţinerea unui răspuns satisfăcător iniţial, sertralina my-antidepressant.com dovedit a fi eficientă atât în prevenirea recidivei episodului iniţial depresiv cât şi în reapariţia unor episoade depresive ulterioare. Sertralina este de asemenea indicată în tratamentul sindromului obsesiv-compulsiv (OCD). După obţinerea unui răspuns satisfăcător iniţial, sertralina s-a dovedit a avea eficacitate susţinută, siguranţă şi tolerabilitate în tratamentul de durată al sindromului obsesiv-compulsiv, timp de cel puţin doi ani. Sertralina este indicată şi în tratamentul atacului de panică, cu sau fară agorafobie.
Posologie şi mod de administrare: Sertralina se va administra o dată pe zi, dimineaţa sau seara. Tabletele de sertralină pot fi administrate indiferent de orarul meselor. Doza terapeutică uzuală pentru tratamentul depresiei este de 50 mg pe zi. Pentru tratamentul sindromului obsesiv-compulsiv şi cel al atacului de panică doza minimă de sertralină este de 50 mg pe zi. Totuşi, tratamentul atacului de panică trebuie început cu 25 mg pe zi şi crescut la 50 mg pe zi după o săptămână. S-a demonstrat că această schemă de tratament reduce incidenţa efectelor adverse caracteristice iniţierii tratamentului atacului de panică. Doza zilnică pentru toate indicaţiile poate fi crescută cu 50 mg în decurs de câteva săptămâni. Doza maximă recomandată de sertralină este de 200 mg pe zi. Instalarea efectului terapeutic se poate observa după 7 zile. Uneori sunt necesare perioade mai lungi, mai ales în cazul sindromului obsesiv-compulsiv. În timpul unei terapii de întreţinere de durată, dozajul trebuie menţinut la cel mai scăzut nivel eficient, cu ajustări ulterioare, în funcţie de răspunsul terapeutic. Ca şi în cazul altor medicamente, sertralina trebuie administrată cu atenţie la pacienţii cu insuficientă renală sau hepatică (a se vedea “ Precauţii”). Folosirea la copii. Siguranţa şi eficienţa administrării de sertralină la copii nu au fost pe deplin stabilite. În studii clinice pe pacienţi cu vârste cuprinse între 6 şi 17 ani cu diagnostic de depresie sau sindrom obsesiv-compulsiv, sertralina a avut un profil farmacocinetic similar cu cel observat la adulţi. Folosirea la vârstnici. Aceleaşi doze ca la pacienţii tineri pot fi folosite şi la cei vârstnici.
Contraindicaţii: Este contraindicată administrarea la pacienţii care sunt în tratament cu inhibitori de monoamino oxidază (IMAO; a se vedea “Avertismente şi precauţii speciale”). Sertralina este contraindicată la pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută la sertralină.
Avertismente şi precauţii speciale: Inhibitorii de monoamino oxidază. S-au raportat cazuri de reacţii adverse majore, uneori fatale, la pacienţii care au primit concomitent sertralină şi un inhibitor de monoamino oxidază (IMAO), inclusiv IMAO selectivi (selegilin) sau IMAO reversibili ( moclobemid). Unele cazuri au prezentat caracteristici asemănătoare sindromului serotoninic. Cazuri similare, uneori fatale, au fost raportate atât în cazul administrării concomitente a altor antidepresive cu un IMAO, cât şi la pacienţii care întrerupseseră recent tratamentul cu un antidepresiv sau cu un antiobsesiv şi au început tratamentul cu un IMAO. Simptomele interacţiunii medicamentoase între un inhibitor selectiv al recaptării serotoninei (SSRI) şi un IMAO includ: hipertermie, rigiditate, mioclonii, instabilitate autonomică cu posibile fluctuaţii rapide ale semnelor vitale, modificări ale statusului mental incluzând confuzie, iritabilitate şi agitaţie extremă, toate acestea putând evolua progresiv spre delir şi comă. De aceea sertralina nu se va folosi în combinaţie cu un IMAO sau la mai puţin de 14 zile de la întreruperea tratamentului cu un IMAO. În mod similar, trebuie să treacă cel puţin 14 zile de la întreruperea tratamentului cu sertralină pentru a putea începe tratamentul cu un IMAO. Alte medicamente serotoninergice. Administrarea concomitentă de sertralină cu alte medicamente care cresc neurotransmisia serotoninergică, cum ar fi triptofanul sau fenfluramina, trebuie făcută cu precauţie sau evitată pe cât posibil datorită potenţialului de interacţiune farmacodinamică. Schimbarea terapiei antidepresive sau antiobsesive. Există o experienţă limitată privind durata de timp optimă de schimbare a terapiei cu alte antidepresive sau antiobsesive în terapie cu sertralină. Trebuie atenţie şi precauţie când se ia decizia schimbării tratamentului cu agenţi cu acţiune prelungită (ex. fluoxetina) în tratament cu sertralina. Intervalul de timp cuprins între întreruperea terapiei cu un inhibitor selectiv al recaptării serotoninei (SSRI) şi începerea tratamentului cu un altul nu a fost stabilit. Activarea maniei/hipomaniei. În timpul testelor efectuate înainte de lansarea medicamentului pe piaţă, hipomania sau mania au apărut la aproximativ 0,4% din pacienţii trataţi cu sertralină. Activarea maniei/hipomaniei a fost de asemenea raportată la un procent mic de pacienţi cu tulburări afective majore trataţi cu alte antidepresive şi antiobsesive existente deja pe piaţă. Convulsii. Convulsiile reprezintă un risc potenţial în timpul tratamentului cu unele medicamente folosite în terapia depresiei, a sindromului obsesiv ori a atacului de panică. Au fost observate convulsii la trei pacienţi din aproximativ patru mii (circa 0,08%) trataţi cu sertralină în timpul studiilor clinice pentru tratamentul depresiei. Patru pacienţi din aproximativ 1800 (circa 0,2%) incluşi în studiile pentru tratamentul sindromului obsesiv-compulsiv au prezentat convulsii. În toate aceste cazuri, legătura cu tratamentul cu sertralină este neclară. Deoarece sertralina nu a fost evaluată la pacienţi cu afecţiuni convulsivante, se va evita la pacienţii cu epilepsie instabilă iar pacienţii cu epilepsie aflată sub control vor fi monitorizaţi atent. Medicaţia se va întrerupe la toţi pacienţii care prezintă convulsii. Suicidul. Deoarece posibilitatea unei tentative de sinucidere este inerentă în depresie şi poate persista până la instalarea unei remisii semnificative, pacienţii trebuie supravegheaţi cu atenţie la începutul tratamentului. Folosirea în insuficienţa hepatică. Setralina este metabolizată extensiv în ficat. Un studiu farmacocinetic cu doze multiple la pacienţi cu ciroză uşoară compensată a arătat prelungirea timpului de înjumătătire şi creşterea de aproximativ trei ori a AUC şi Cmax în comparaţie cu subiecţii normali. Nu există diferenţe semnificative de legare a proteinelor plasmatice observate la cele două grupuri. Deci sertralina va fi folosită cu atenţie la pacienţii cu afecţiuni hepatice. Dacă se administrează sertralină pacienţilor cu insuficienţă hepatică se va lua în considerare administrarea unor doze mai mici sau la intervale de timp mai mari. Folosirea în insuficienţa renală. Deoarece sertralina este metabolizată în proporţie mare, excreţia renală de medicament nemodificat reprezintă o cale minoră de eliminare. La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată (clearanceul creatininei 20-50ml/min) sau cu insuficienţă renală severă (clearanceul creatininei 20 ml/min), parametrii farmacocinetici (AUC 0-24 sau Cmax) în urma administrării unor doze multiple nu au prezentat modificări semnificative în comparaţie cu lotul martor. La toate grupurile studiate timpii de înjumătăţire au fost similari şi nu au fost diferenţe de legare de proteinele plasmatice. Rezultatele obţinute în acest studiu confirmă că, datorită excreţiei renale scăzute de sertralină, nu este necesară ajustarea dozei de sertralină în funcţie de gradul insuficienţei renale. Folosirea la vârstnici. Studii clinice în care au fost cuprinşi peste 700 de pacienţi vârstnici (peste 65 ani) au demonstrat eficacitatea tratamentului cu sertralină la această grupă de populaţie. Tipul şi incidenţa reacţiilor adverse la vârstnici au fost similare celor observate la pacienţii tineri.
Interacţiuni medicamentoase şi alte forme de interacţiune: Inhibitori de monoamino oxidază (a se vedea "Avertismente şi precauţii speciale"). Medicamente cu acţiune inhibitorie asupra sistemului nervos central şi alcoolul. Administrarea concomitentă de sertralină 200 mg/zi nu a potenţat efectele alcoolului, carbamazepinei, haloperidolului sau fenitoinei asupra performanţei cognitive şi psihomotorii la subiecţii normali; cu toate acestea nu se recomandă administrarea concomitentă de sertralină şi alcool. Medicamente cu legare de proteinele plasmatice. Datorită faptului că sertralina se leagă de proteinele plasmatice, trebuie avută în vedere o posibilă interacţiune a sa cu alte medicamente care se leagă de proteinele plasmatice. Cu toate acestea, în trei studii controlate privind interacţiunea cu diazepam, tolbutamid sau warfarină, sertralina nu a influenţat semnificativ legarea acestora de proteinele plasmatice (a se vedea de asemenea ‘’Alte interacţiuni medicamentoase’’). Alte interacţiuni medicamentoase. S-au efectuat studii controlate de interacţiune cu sertralină. Coadministrarea de sertralină 200 mg zilnic, cu diazepam sau tolbutamid au avut ca rezultat modificări minore, statistic semnificative, a unor parametri farmacocinetici. Coadministrarea cu cimetidină a determinat o scădere substanţială a clearanceului sertralinei. Semnificaţia clinică a acestor modificări nu este încă cunoscută. Sertralina nu are nici un efect asupra capacităţii de beta-blocare adrenergică a atenololului. Nu s-a observat nici un fel de interacţiune la administrarea concomitentă a 200 mg sertralină cu glibenclamid sau digoxin. Warfarina. Coadministrarea de sertralină 200 mg/zi cu warfarină a avut ca rezultat o creştere mică, dar statistic semnificativă a timpului de protrombină, semnificaţia clinică fiind necunoscută. Având în vedere acest lucru, se recomandă monitorizarea atentă a timpului de protrombină când se iniţiază sau se întrerupe tratamentul cu sertralină. Medicamente metabolizate de Citocromul P450 (CYP) 2D6. Există o variaţie între antidepresive, privind inhibarea semnificativă clinic a izoenzimei CYP 2D6 responsabilă cu metabolizarea medicamentelor. În studii controlate de interacţiune, administrarea cronică de sertralină 50 mg/zi a demonstrat o creştere minimă (în medie 30-40%) a nivelurilor plasmatice stabile ale desipraminei (marker al activităţii izoenzimei CYP 2D6). Medicamente metabolizate de alte enzime CYP. Studii de interacţiune in vivo au demonstrat că administrarea cronică de sertralină 200 mg zilnic nu inhibă 6--hidroxilarea cortizolului endogen mediată de CYP 3A3/4 şi nici metabolismul carbamazepinei sau terfenadinei. Sertralina nu inhibă clinic semnificativ CYP 2C9 deoarece administrarea cronică de sertralină 200 mg zilnic nu pare să influenţeze concentraţiile plasmatice de tolbutamid, fenitoină sau warfarină. Administrarea cronică de sertralină 200 mg/zi s-a dovedit a nu avea nici un efect semnificativ asupra concentraţiilor plasmatice de diazepam, fapt care sugerează că sertralina nu este un inhibitor clinic semnificativ al CYP 2C19. Studii in vitro au indicat că sertralina are potenţial minim sau absent de a inhiba CYP 1A2. Litiu. În studii clinice controlate placebo, pe voluntari sănătoşi, coadministrarea de sertralină cu litiu nu a modificat semnificativ farmacocinetica litiului, dar a avut ca rezultat o creştere a tremorului în comparaţie cu placebo, indicând o posibilă interacţiune farmacodinamică. Ca şi în cazul altor inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI) se recomandă atenţie la administrarea concomitentă de sertralină cu alte medicamente, ca de exemplu litiu, ce pot acţiona prin mecanism serotoninergic. Medicamente serotoninergice. (a se vedea ‘’Precauţii speciale ‘’ şi ‘’Precauţii speciale de folosire’’). Terapia electroconvulsivantă. Nu există studii clinice care să stabilească riscurile sau beneficiile combinării terapiei electroconvulsivante cu sertralină.
Sarcină şi alăptare: Sarcină: În studii de reproducere la şobolani şi iepuri s-au administrat doze de până la 20 de ori şi respectiv 10 ori maximum dozei zilnice umane în mg/kg corp. Nu au apărut dovezi de teratogeneză la nici o doză. La doze de aproximativ 2,5 până la de 10 ori maximum dozei zilnice umane în mg/kg corp, sertralina s-a asociat totuşi cu întârzierea osificării la făt, probabil secundar efectului asupra femelelor. S-a constatat o scădere a supravieţuirii neonatale în urma administrării de sertralină, la mame, în doze de aproximativ 5 ori maximum dozei umane în mg/kg corp. Efecte similare asupra supravieţuirii neonatale au fost descrise şi la alte medicamente antidepresive. Semnificaţia clinică a acestor efecte este necunoscută. Nu există studii adecvate şi bine controlate la femei gravide. Datorită faptului că studiile de reproducere la animale nu prevăd întotdeauna cu exactitate răspunsul uman, sertralina se va folosi în timpul sarcinii doar dacă beneficiile estimate depăşesc riscul. Femeile în perioada fertilă ar trebui să folosescă o metodă eficientă de contracepţie dacă urmează un tratament cu sertralină. Alăptare: Există foarte puţine date în legatură cu nivelul concentraţiei de sertralină în laptele matern. Studii izolate, pe un număr foarte mic de mame care alăptează şi la sugarii respectivi indică faptul ca sertralina şi/sau metaboliţii săi sunt excretaţi în cantităţi variabile în laptele matern. Acolo unde nivelurile au fost detectate în laptele matern acestea au fost mai mici decât o zecime din concentraţia plasmatică maternă. Cu toate că folosirea la mamele care alaptează nu este recomandată, sertralina se va folosi la această categorie doar dacă beneficiile estimate depăşesc riscul.
Efecte asupra abilităţii de conducere auto şi mânuirii maşinilor: Studiile clinice farmacologice au arătat că sertralina nu are nici un efect asupra performanţelor psihomotorii. Totuşi, deoarece medicamentele folosite în tratamentul depresiei, sindromului obsesiv-compulsiv sau atacului de panică pot diminua capacitatea fizică sau mentală necesară îndeplinirii unor activităţi potenţial riscante, ca de exemplu conducerea auto sau mânuirea maşinilor, pacientul trebuie avertizat în consecinţă.
Efecte secundare: Efectele secundare care au apărut semnificativ mai frecvent la administrarea de sertralină decât la placebo, în studii cu doze multiple pentru depresie şi sindrom obsesiv-compulsiv au fost: greaţă, diaree/scaune moi, anorexie, dispepsie, tremor, ameţeală, insomnie, somnolenţă, transpiraţii, uscăciunea mucoasei bucale şi disfuncţii sexuale (mai ales întârzierea ejaculării). După lansarea pe piaţă, au fost raportate spontan efecte adverse temporar asociate tratamentului cu sertralină, dar care s-ar putea să nu aibă o relaţie cauzală cu medicamentul. Acestea au fost: vărsături, dureri abdominale, tulburări de motilitate (ca de exemplu simptome extrapiramidale şi tulburări de mers), convulsii, tulburări menstruale, hiperprolactinemie, galactoree, rash (inclusiv cazuri rare de eritem polimorf) şi, rar, pancreatită şi tulburări hepatice (inclusiv hepatită, icter şi insuficienţă hepatică). În rare cazuri acestea au determinat întreruperea tratamentului. Ca şi în cazul altor antidepresive, următoarele efecte adverse au fost mai rar raportate, acestea neputând fi delimitate clar de evoluţia naturală a afecţiunii de bază: parestezii, hipoestezii, simptome depresive, halucinaţii, reacţii agresive, agitaţie, anxietate, psihoze. S-au raportat cu frecvenţă scăzută (aproximativ 0,8%) creşteri asimptomatice ale transaminazelor serice (GOT şi GPT) în asociere cu administrarea de sertralină. Acestea au apărut în general între săptămânile 1-9 de tratament şi au scăzut prompt după întreruperea tratamentului. S-au mai raportat cazuri rare de hiponatremie, dar care au fost reversibile la întreruperea tratamentului cu sertralină. Unele cazuri s-au datorat probabil unui sindrom de secreţie inadecvată de hormon antidiuretic. Majoritatea raportărilor s-au referit la pacienţi vârstnici sau pacienţi în tratament cu diuretice sau alte medicamente. Au fost raportate rare cazuri de alterare a funcţiei plachetare şi/sau modificări ale testelor de laborator la pacienţii trataţi cu sertralină. Cu toate că s-au raportat sângerări anormale sau purpure la unii pacienţi trataţi cu sertralină, nu este clar dacă sertralina are un rol cauzal. Profilul efectelor secundare cel mai frecvent observate în studii dublu orb controlate placebo, la pacienţii cu sindrom obsesiv-compulsiv a fost similar cu cel observat în studiile clinice la pacienţii cu depresie.
Supradozare: În lumina probelor disponibile, sertralina a dovedit a avea o marjă largă de siguranţă în cazul supradozării. S-au raportat supradozări de până la 8 g de sertralină, administrată singură. S-au raportat decese implicând supradoze de sertralină în combinaţie cu alte medicamente şi/sau alcool. În consecinţă, orice supradozare trebuie tratată intensiv. Nu se recomandă nici un tratament specific şi nu există nici un antidot specific pentru sertralină. Se asigură permeabilitatea şi funcţionarea căilor respiratorii, oxigenarea şi ventilaţia adecvată. Cărbunele activ, care poate fi folosit împreună cu un purgativ, poate fi la fel sau chiar mai eficient decât vărsăturile sau lavajul gastric şi ar trebui luat în considerare în tratamenul supradozării. Se recomandă monitorizarea cardiacă şi a semnelor vitale, în paralel cu tratamentul simptomatic general şi de susţinere. Datorită volumului mare de distribuţie al sertralinei este improbabil ca diureza forţată, dializa, hemoperfuzia sau exsanguinotransfuzia să ofere vreun beneficiu.
Proprietăţi farmacodinamice: Sertralina este un inhibitor puternic şi specific al captării neuronale de serotonină (5-HT) in vitro, care are ca rezultat potenţarea efectelor 5-HT la animale. Sertralina are efecte foarte slabe asupra recaptării neuronale de norepinefrină şi dopamină. La doze clinice, sertralina blochează captarea de serotonină în trombocitele umane. La animale este lipsit de activitate stimulentă, sedativă sau anticolinergică şi nu este cardiotoxic. În studii controlate pe voluntari sănătoşi, sertralina nu a produs sedare şi nu a interferat cu performanţa psihomotorie. În concordanţă cu inhibiţia sa selectivă a captării de 5-HT, sertralina nu creşte activitatea catecolaminergică. Sertralina nu are afinitate pentru receptorii muscarinici (colinergici), serotoninici, dopaminergici, adrenergici, histaminici, GABA (acid gama-aminobutiric) sau benzodiazepinici. Administrarea cronică de sertralină la animale s-a asociat cu scăderea funcţiei receptorilor cerebrali norepinefrinici după cum s-a observat şi la alte medicamente eficiente clinic în tratamentul depresiei sindromului obsesiv sau al atacului de panică. Spre deosebire de antidepresivele triciclice, nu s-a observat nici o creştere în greutate în cursul tratamentului cu sertralină pentru depresie, sindrom obsesiv-compulsiv sau atac de panică. Unii pacienţi pot scădea în greutate în timpul tratamentului cu sertralină. În studiile efectuate pe subiecţi umani şi animale sertralina nu a prezentat potenţial de abuz. Într-un studiu pe subiecţi umani, randomizat, dublu-orb, controlat placebo ce compara potenţialul de apariţie al abuzului la sertralină, alprazolam sau d-amfetamină, s-a observat că sertralina nu produce efecte subiective pozitive indicatoare ale unui potenţial de abuz. Pe de altă parte, la subiecţii care au primit alprazolam sau amfetamină s-a observat o rată a fenomenelor de dependenţă, euforie sau potenţial de abuz semnificativ mai mare decât cea a grupului placebo. Sertralina nu determină apariţia fenomenelor de stimulare sau anxietate, ce sunt asociate administrării de d-amfetamină, nici a fenomenelor de sedare şi alterarea funcţiei psihomotorii, ce sunt asociate administrării de alprazolam. Sertralina nu are acţiune stimulantă asupra maimuţelor Rhesus care sunt dresate să-şi administreze cocaină şi nici nu înlocuieşte d-amfetamina sau pentobarbitalul ca stimul discriminativ la maimuţele Rhesus.
Proprietăţi farmacocinetice: Sertralina prezintă o farmacocinetică proporţională cu doza, în intervalul de dozaj cuprins între 50 şi 200 mg. La bărbaţi, în urma administrării unei doze orale unice zilnice de 50 până la 200 mg timp de 14 zile, concentraţiile plasmatice de vârf ale sertralinei (Cmax) apar la aproximativ 4,5 până la 8,4 ore după administrare. Profilul farmacocinetic la adolescenţi sau persoane vârstnice nu este diferit semnificativ de cel al adulţilor între 18 şi 65 de ani. Timpul mediu de înjumătăţire al sertralinei la bărbaţii tineri sau la bătrâni şi la femei este de 22-36 ore. În concordanţă cu timpul de înjumătăţire se produce o acumulare până la atingerea concentraţiei de echilibru, care apare după 1 săptămână de administrare a unei doze unice zilnice. Aproximativ 98% din medicamentul circulant este legat de proteinele plasmatice. Studiile pe animale au indicat că sertralina are un volum aparent de distribuţie mare. Sertralina suferă o metabolizare extensivă la primul pasaj hepatic. Principalul metabolit plasmatic, N-desmetilsertralină, este substanţial mai puţin activ in vitro decât sertralina (de aproximativ 20 de ori) şi nu pare a avea vreo activitate în modelele de depresie in vivo. Timpul de înjumătătire al N-desmetilsertralinei este de 62 -104 ore. Atât sertralina cât şi N-desmetilsertralina sunt metabolizate extensiv la om iar metaboliţii rezultaţi sunt excretaţi în fecale şi urină în cantităţi egale. Doar o mică parte ( 0,2%) de sertralină nemetabolizată este excretată în urină. Alimentaţia nu modifică semnificativ biodisponibilitatea tabletelor de sertralină. Date preclinice. Studii extensive privind evaluarea siguranţei administrării cronice la animale au arătat că în general sertralina este bine tolerată în doze mult mai mari decât cele clinic eficiente. De asemenea, s-a demonstrat că sertralina este lipsită de efecte mutagenice.
Particularităţi farmaceutice: Excipienţi. Tabletele de sertralină conţin următorii ingredienţi inerţi: hidrogen fosfat de calciu, celuloză microcristalină, hidroxipropil celuloză, amidon glicolat de sodiu, stearat de magneziu, hidroxipropilmetil celuloză, polietilen glicol, polisorbaţi, dioxid de titan (E171).
Incompatibilităţi (majore): Nu există.
Condiţii de păstrare: A se păstra la temperaturi sub 30 grade Celsius. Termen de valabilitate. A se verifica termenul de expirare de pe ambalaj.
Natura şi conţinutul ambalajului: Blister de aluminiu.
AUC = Aria under curve = Suprafaţa de sub curba descrisă de concentraţie în funcţie de timp.