Zantac (ranitidin?) - prospect
Formă de prezentare: Zantac tablete 150 mg: albe, filmate, ştanţate cu “Zantac 150” pe o parte şi cu “Glaxo” pe cealaltă. Fiecare tabletă conţine 150 mg ranitidină (sub formă de clorhidrat). Zantac tablete 300 mg: albe, filmate, ştanţate cu “Zantac 300” pe o parte şi cu “Glaxo” pe cealaltă. Fiecare tabletă conţine 300 mg ranitidină (sub formă de clorhidrat). Zantac tablete efervescente 150 mg: fiecare tabletă conţine ranitidină 150 mg (sub formă de clorhidrat) şi 14,3 mEq (328 mg) de sodiu (pentru tablete efervescente cu aspartam) sau 14,4 mEq (332 mg) de sodiu (pentru tabletele efervescente). Zantac tablete efervescente 300 mg: fiecare tabletă conţine 300 mg de ranitidină (sub formă de clorhidrat) şi 20,8 mEq (479 mg) de sodiu.
Indicaţii: Tratamentul ulcerului duodenal şi ulcerului gastric benign, inclusiv al ulcerului provocat de antiinflamatoare nesteroidiene. Prevenirea ulcerelor la bolnavii care folosesc antiinflamatoare nesteroidiene (inclusiv aspirină) şi în special la bolnavii cu boală ulceroasă în antecedente. Ulcerul postoperator. Esofagita de reflux. Sindrom Zollinger-Ellison. Dispepsie cronică episodică, caracterizată prin durere (epigastrică sau retrosternală), care este în legătură cu alimentaţia sau apare în timpul nopţii dar nu este asociată cu bolile anterioare. Profilaxia ulcerului de stres în bolile grave. Profilaxia recurenţelor hemoragice după boală ulceroasă. Profilaxia sindromului Mendelsohn.
Mod de acţiune: Zantac este un antagonist specific şi rapid al receptorilor histaminici de tipul H2. Zantac inhibă secreţia gastrică bazală şi stimulată de acid, reducând atât conţinutul acid cât şi conţinutul de pepsină din secreţia gastrică. Zantac are o durată relativ lungă de acţiune şi numai cu o singură doză de 150 mg suprimă efectiv secreţia gastrică acidă pentru 12 ore.
Mod de administrare, doze: Tabletele de Zantac efervescent vor fi introduse într-un pahar cu minim 75 ml apă şi vor fi amestecate până la dizolvarea completă. Se va administra numai după dizolvarea completă. Pentru dozele de 300 mg este necesar un volum minim de 150 ml de apă. Formele efervescente conţin aspartam. Adulţi: Ulcerul duodenal şi ulcerul gastric benign.Tratamentul acut: Dozajul standard este pentru ulcerul duodenal sau cel gastric benign de 150 mg de două ori pe zi sau 300 mg seara. În cele mai multe cazuri de ulcer duodenal sau ulcer gastric benign vindecarea apare în 4 săptămâni de tratament. Vindecarea uzual apare după încă 4 săptămâni de tratament la cei care nu au fost vindecaţi după primele 4 săptămâni de tratament. În ulcerul duodenal (UD) 300 mg de două ori pe zi timp de 4 săptămâni determină o proporţie mai mare de vindecări decât 150 mg de două ori pe zi sau 300 mg seara în 4 săptămâni de tratament. Creşterea dozei nu este asociată cu creşterea efectelor nedorite. Tratamentul pe termen lung: Pentru tratamentul pe termen lung al ulcerului duodenal şi ulcerului gastric benign, doza uzuală este de 150 mg seara. Fumatul este asociat cu o frecvenţă crescută a recăderilor ulcerului duodenal şi de aceea aceşti pacienţi trebuie avertizaţi. Celor care nu reuşesc să urmeze acest sfat (avertisment) li se recomandă o doză de 300 mg seara, care ar aduce un beneficiu terapeutic mai mare decât doza de 150 mg seara. AINS (antiinflamatoare nesteroidiene) asociate cu boala ulceroasă: Tratamentul acut: În ulcerele apărute după tratament cu AINS sau asociate cu tratament continuu cu AINS sunt necesare 8-12 săptămâni de tratament cu 150 mg de două ori pe zi sau 300 de mg seara. Profilaxie: Prevenirea ulcerelor duodenale asociate tratamentului cu AINS se poate face cu Zantac 150 mg de două ori pe zi, care poate fi administrată concomitent cu AINS. Ulcer postoperator: Dozajul standard pentru ulcerele postoperatorii este de 150 mg de două ori pe zi. Cele mai multe cazuri se vindecă în 4 săptămâni. Cei incomplet vindecaţi pot continua tratamentul încă 4 săptămâni pentru vindecarea completă. Esofagită de reflux (ER): Tratamentul acut: În ER 150 mg de două ori pe zi sau 300 mg seara pentru o perioadă de 8 săptămâni sau dacă este necesar până la 12 săptămâni. Tratamentul pe termen lung: Pentru tratamentul pe termen lung al ER se recomandă pentru adulţi 150 mg de două ori pe zi. Sindrom Zollinger: Ellison (SZE): Tratamentul iniţial pentru SZE se începe cu 150 mg de trei ori pe zi, dar poate fi crescut dacă este necesar. Dozele peste 6 g/zi sunt bine tolerate. Dispepsie cronică episodică (DCE): Dozajul sandard pentru pacienţii cu DCE este de 150 mg de două ori pe zi, o perioadă de cel puţin 6 săptămâni. Pacienţii care nu răspund la acest tratament sau apar recăderi la scurt timp după tratament, trebuie investigaţi. Profilaxia hemoragiilor datorate ulcerelor de stres la pacienţii cu boli grave sau profilaxia hemoragiilor recurente la pacienţii cu sângerări datorate bolii ulceroase: 150 mg se două ori pe zi poate înlocui tratamentul parenteral odată ce se reia alimentaţia pe cale orală. Profilaxia Sindromului Mendelsohn (S.M.): 150 mg cu două ore înainte de anestezie şi 150 mg preferabil cu o seară înainte. Ca alternativă se poate folosi şi calea parenterală. În obstetrică, în timpul travaliului se recomandă 150 mg la fiecare 6 ore, dar dacă anestezia generală este necesară se recomandă asocierea cu un antiacid de tipul citratului de sodiu. Copii: Doza orală recomandată la tratementul bolii ulceroase la copii este între 2 şi 4 mg/kg corp de două ori pe zi până la o doză maximă de 300 mg Zantac pe zi. Insuficienţa renală: Acumularea ranitidinei având ca rezultat creşterea concentraţiei plasmatice poate apărea la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance creatininic mai mic de 50 ml/min), se recomandă o doză zilnică de 150 mg de Zantac. La pacienţii aflaţi în dializă peritoneală sau hemodializă cronică, Zantac (150 mg) trebuie administrat imediat după dializă.
Contraindicaţii: Zantac este contraindicat la pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută.
Precauţii: Malignizarea: Posibilitatea existenţei unei afecţiuni gastrice maligne trebuie exclusă înainte de începerea terapiei la pacienţii cu ulcer gastric (şi dacă indicaţiile includ dispepsie, pacienţii de vârstă medie şi cu modificări noi sau recente în simptomatologie) deoarece tratamentul cu Zantac poate masca simptomatologia carcinomului gastric.
Sarcină şi alăptare: Ranitidina traversează placenta şi este excretată în laptele matern. Ca şi alte medicamente trebuie utilizată în timpul sarcinei şi lactaţiei numai dacă se consideră necesare.
Boli renale: Ranitidina este excretată pe cale renală şi deci nivelul plasmatic al medicamentelor este crescut la pacienţii cu insuficienţă renală severă. Dozele trebuie adaptate conform paragrafului: "Dozajul în insuficienţa renală". Este recomandată supravegherea pacienţilor cărora li s-au administrat concomitent AINS (antiinflamatoare nesteroidiene) şi Zantac în special la pacienţii în vârstă sau cei cu boală ulceroasă în antecedente. Zantac efervescent tablete şi granule conţine sodiu. În administrarea la pacienţii cu regim hiposodat trebuie prudenţă. Zantac efervescent tablete şi granule conţin aspartam şi trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu fenilcetonurie. Puţinele cazuri raportate sugerează posibilitatea declanşării crizelor de porfirie acută. Ranitidina trebuie evitată în cazul pacienţilor cu porfirie acută în antecedente.
Efecte secundare: Au fost raportate, următoarele efecte secundare în timpul testărilor clinice sau terapiei de rutină al pacienţilor cu ranitidină. În multe cazuri nu a putut fi stabilită o legătură între terapia cu ranitidină şi apariţia acestor efecte secundare. Pentru aparentele modificări tranzitorii şi reversibile ale testelor funcţionale hepatice. Ocazional au fost raportate cazuri de hepatită (hepatocelulară, hepatocanaliculară sau mixtă) cu sau fără icter. Marea majoritate au fost reversibile. Au fost raportate rare cazuri de pancreatită acută. Modificări ale tabloului sanguin (leucopenia, trombocitopenia) au fost semnalate la un număr redus de pacienţi, în marea majoritate reversibile. Rare cazuri de granulocitoză şi pancitopenie, uneori asociată cu hipoplazie sau aplazie medulară au fost raportate. Reacţii de hipersensibilitate (urticarie, edem angioneurotic, febră, bronhospasm, hipotensiune, şoc anafilactic, dureri toracice) au fost rar consecinţa administrării orale sau parenterale a ranitidinei. Aceste reacţii au apărut ocazional după o singură doză. Ca şi alţi antagonişti de receptori H2 au fost raportate rare cazuri de bradicardie şi bloc atriovetricular. Cefalee, uneori severă şi ameţeli au fost raportate la un număr foarte mic de cazuri. Rare cazuri de confuzie mentală, depresie şi halucinaţii reversibile au fost raportate predominant la pacienţii în vârstă şi cu boli severe. Au fost raportate câteva cazuri de tulburări de vedere, cu precădere modificări de acomodare. Au fost raportate erupţii cutanate, incluzând rare cazuri de eritem multiform moderat. Au fost raportate rare cazuri de artralgii şi mialgii. Nu au fost raportate tulburări cu semnificaţie clinică funcţiilor endocrine şi sexuale. A fost raportată în foarte puţine cazuri apariţia unei simptomatologii la nivelul glandelor mamare la bărbaţii care au luat ranitidină.
Supradozare: Ranitidina are o acţiune foarte specifică şi nici o problemă deosebită nu poate apărea ca urmare a supradozării de Zantac tablete. În cazul formelor efervescente, din punct de vedere clinic trebuie avut în vedere conţinutul de sodiu. În supradozare trebuie iniţiată o terapie simptomatică şi de susţinere. Dacă este nevoie medicamentul poate fi îndepărtat din plasmă prin hemodializă.
Precauţii farmaceutice: Zantac capsule trebuie păstrat la temperaturi sub 25 grade Celsius.
Interacţiuni medicamentoase: Zantac, la concentaţia sanguină atinsă după dozajul recomandat nu inhibă citocromul hepatic P4 50. În consecinţă, Zantac la doze terapeutice nu potenţează acţiunea medicamentelor, care sunt inactivate de aceste enzime, acestea includ diazepam, lignocaină, fentoină, propranolol, teofilină şi warfarină.
Farmacocinetică: Biodisponibilitatea ranitidinei este de aproximativ 50%. Concentraţia maximă plasmatică este în jurul valorii de 300-550 ng/ml şi apare la 2-3 ore după administrarea orală a unei doze de 150 mg. Dacă se administrează concomitent doze mari (2 g) de sucralfat, absorbţia ranitidinei poate fi redusă. Acest efect nu este observabil dacă sucralfatul este administrat după un interval de două ore. Ranitidina nu este intens metabolizată. Eliminarea medicamentului se face predominant prin secreţie tubulară. Timpul de înjumătăţire este de 2-3 ore. În studii comparative cu 150 mg de ranitidină marcată cu tritiu, 93% din doza intravenoasă a fost eliminată prin urină şi 5% prin fecale; 60-70% dintr-o doză orală a fost eliminată prin urină şi 26% prin fecale. Analiza urinei excretate în primele 24 de ore de la administrare arată că 70% din doza administrată intravenos şi 35% din doza administrată oral a fost eliminată nemodificată. Metabolismul ranitidinei este similar după administrarea orală şi parenterală; aproximativ 6% din doză a fost excretată prin urină ca N-oxid, 2% ca S: oxid, 2% ca desmetilranitidină şi 1-2% ca acid furoic analog.