Clipitul este un reflex caracterizat prin închiderea si deschiderea rapidă a pleoapelor, care are rolul de a curata ochiul de iritanti si de a-l umezi prin uniformizarea filmului lacrimal.
Reflexul de clipit este controlat de o musculatură fină – mușchiul orbicularul ochiului închide pleoapele, iar ridicătorul pleoapei superioare le deschide. La deschiderea ochilor participă și mușchiul tarsal superior (Müller) și mușchiul palpebral inferior.
În mod normal, clipim de circa 10-15 ori pe minut, adică o dată la fiecare 4-6 secunde. Presupunând că dormim 8 ore pe zi, în restul de 16 ore de veghe clipim de 14400 ori. Viteza clipitului poate fi afectată de oboseală, iritație oculară, medicamente sau anumite boli, dar și de stimuli externi. Controlul clipitului este asigurat de un centru de la nivelul sistemului nervos central, mai precis din globus pallidus (partea medială a nucleului lenticular). Durata unui clipit este de 100-400 milisecunde.
Copiii mici clipesc mai rar decât adulții în primul rând pentru că dorm mai mult (iar oboseala ochilor este un factor care crește frecvența clipitului) dar și pentru că au deschiderea palpebrală mai mică (și necesită deci mai puțină lubrefiere a corneei). Până la vârsta adolescenței, rata clipitului devine egală cu cea a unui adult.
Clipitul excesiv poate fi întânit la pacienții cu sindrom Tourette sau schizofrenie, pe când un clipit rar apare la cei cu boală Parkinson sau în perioadele de citit.