Ce alegem atunci când vine vorba de aducerea pe lume a unui copil? Metoda clasica a nasterii pe cale vaginala sau evitarea durerii prin suportarea unei cezariene? E greu de spus care ar fi cea mai buna alegere, doctor mai ales în lipsa cunoasterii contextului. Avantaje si dezavantaje sunt de ambele parti, dar în luarea acestei decizii femeia gravida trebuie sa tina cont de starea ei de sanatate si de sfatul medicului ginecolog care o îngrijeste.
Nasterea e un proces firesc, natural prin care au trecut milioane de femei de-a lungul timpului. Durerile facerii sunt foarte intense dar se uita repede, sau cel putin asa spun femeile care au dat nastere unui copil. În plus, daca se alege metoda de nastere naturala va fi evitata interventia chirugicala si anestezia asociata acesteia. Mama îsi va putea tine copilul în brate imediat dupa ce l-a nascut. Cu toate acestea, pe lânga durerile resimtite în timpul expulziei fatului, femeia va trebui sa suporte si efectuarea unei incizii la nivelul perineului, numita epiziotomie. Acesata incizie se repara tot chirurgical, printr-o procedura de coasere, numita rafie. Vindecarea se face în câteva saptamâni dupa nastere. Uneori, epiziotomia este asociata cu dureri si usturime la urinare, sângerari si infectii locale, dar si cu întârzierea reluarii vietii sexuale dupa nastere. Epiziotomia se face în scopul prevenirii rupturii de perineu, care se soldeaza cu incontinenta urinara.
Ce le face totusi pe multe femei sa aleaga nasterea prin cezariana în locul celei naturale? Frica de simti durerile din timpul nasterii ar fi un raspuns multumitor. Exista însa unele afectiuni care contraindica nasterea pe cale vaginala si o recomanda pe cea prin cezariana. Dintre acestea pot fi enumerate: diabetul zaharat al mamei (copiii nascuti din femei diabetice au o greutate corporala mare - peste 4kg), infectii ale mamei ce se pot transmite pe cale verticala la fat (gonoree, sifilis, HIV etc), o nastere precedenta prin cezariana, în cazul inciziilor verticale, pozitie anormala a fatului sau a placentei.
În trecut, operatiile de cezariana se faceau prin efectuarea unei incizii verticale pe zona mediana abdominala, inferior de ombilic. Aceasta incizie a fost asociata cu ruptura uterina la sarcinile urmatoare sau cu aparitia herniilor, de aceea s-a inventat o alta incizie care evita asemenea evenimente. Incizia orizontala (numita si "bikini") est o incizie joasa de mici dimensiuni, ce se vindeca cu o cicatrice greu observabila, acoperita de parul pubian. În zilele noastre, acesta incizie este preferata de catre medicii ginecologi. Ea nu reprezinta o contraindicatie de nastere prin cezariana la urmatoarele sarcini, riscul rupturii uterine fiind simtitor mai mic. Cezarian trebuie privita însa ca orice alta interventie chirurgicala. Ea poate atrage dupa sine numeroase complicatii dintre care cea mai grava este hemoragia masiva urmata de histerectomie. Cezarian presupune deasemenea efectuarea unei anestezii generale sau epidurale. Spre deosebire de nasterea pe cale naturala, în cazul cezarienei, mama nu-si poate tine copilul în brate imediat. În cazul cezarienei, pentru o perioada de timp dupa nastere, femeile va trebui sa evite ridicarea unor obiecte grele pentru prevenirea herniilor. Reluarea vietii sexuale poate fi facuta mai repede spre deosebire de cazul nasterii pe cale naturala. Se vor evita si durerile la mictiune, dar si incontinentele urinare, în cazul alegerii cezarienei.
Mersul regulat la ginecolog si efectuarea testelor ecografice si analizelor specifice, pe perioada sarcinii pot usura luarea unei decizii sau pot chiar indica una dintre cele doua forme de nastere.