Vertijul reprezinta o forma de ameteala, ce consta într-o senzatie de instabilitate sau miscare la o persoana care nu se deplaseaza în nicio directie.

Cauze de vertij

Vertijul sau ameţeala, apare de cele mai mutle ori ca urmare a unor tulburări la nivelul sistemului vestibular periferic (structurile urechii interne). Ameţeala mai poate apărea ca o manifestare a unei afecţiuni a sistemului vestibular central (nervul vestibular, cerebel, emsifere cerebrale).

Afecţiunile vestibulare periferice includ:

• Vertijul paroxistic poziţional benign reprezintă cea mai frecventă afecţiune de cauză periferică; poate fi însoţit de pierderea auzului, reducerea funcţiei cognitive şi slăbiciune musculară la nivelul feţei. Cauza constă de cele mai multe ori în afectarea canalului semicircular posterior, dar pot fi afectate de asemnea şi canalul anterior sau canalul orizontal. Boala se manifestă când particulele de carbonat de calciu şi proteine (otoliţii) se deplasează în jurul canalului semicircular posterior. Când capul este mişcat în diferite poziţii, cristalele de calciu se deplasează şi sensibilizează receptorii senzoriali din urechea internă, producând o senzaţie scurtă de ameţeală. Afecţiunile degenerative ale urechii interne (întâlnite de obicei la pacienţii în vârstă), traumatismele craniene şi infecţiile urechii interne (otită medie, labirintită) pot produce vertij paroxistic poziţional benign.
• Sindromul Cogan (inflamaţia ţesutului conjunctiv din cornee) se manifestă prin vertij, tinitus (ţiuituri în urechi) şi pierderea auzului
• Boala Meniere (fluctuaţii de presiune la nivelul urechii interne) se manifestă prin vertij, tinitus şi pierderea progresivă a auzului
• Ototoxicitate. Unele substanţe medicamentoase sau substanţe chimice din mediu (mercur, cărbune, cositor) pot fi ototoxice şi pot duce la afectarea urechii interne şi a nervului acustico-vestibular şi pot produce vertij. Afectarea poate fi temporară sau permanentă. Tratamentele îndelungate sau cu doze crescute de antibiotice (aminoglicozide – streptomicină, gentamicină) sau anticanceroase (cisplatin, carboplatin) pot duce la afectare otică ireversibilă. Dintre medicamentele cu efecte ototoxic temporare pot fi amintite: anticonvulsivantele (fenitoină, carbamazepină), antidepresivele (clomipramină, amoxapină), antihipertensive (labetalol, enlapril), diuretice de ansă (bumetanid, furosemid), analgezice (aspirină), clorochină, chinidină. Alcoolul, chiar în cantităţi mici, poate produce vertij temporar la unele persoane.
• Nevrită vestibulară (inflamaţia celulelor nervoase vestibulare), poate fi cauzată de o infecţie virală
• Labirintita reprezintă inflamaţia labirintului, structura canaliculară din urechea internă care joacă rol în auz şi echilibru. Afecţiunea poate debuta brusc (labirintită acută) sau poate fi de lungă durată (labirintită cronică). Simptomele labirintitei includ: vertij (ameţeală, senzaţie de cădere, dezechilibrare), greaţă şi vărsături, mişcări anormale ale globilor oculari (nistagmus), surditate temporară şi tinitus. Labirintita constă în afectarea labirintului osos, dar şi a celui membranos (canalul cohlear), a vestibulului (utricula şi sacula) şi a canalelor semicirculare. Cauzele frecvente de labirintită includ infecţiile virale sau bacteriene (otită medie) şi traumatismele. Afecţiunea poate apărea şi ca o complicaţie a unei gripe, răceli sau meningite. Simptomele labirintitei se remit de obicei în câteva săptămâni, fără tratament. Tratamentul labirintitei poate include antibiotice (pentru infecţia bacteriană) şi antiemetice (pentru controlul senzaţiei de greaţă).

Afecţiunile vestibulare centrale care se pot manifesta cu vertij sunt:

• afecţiuni cardiovasculare (bradicardie, tahicardie)
• afecţiuni ale sistemului nervos central (accident vascular cerebral, hemoragie craniană)
• traumatisme craniene
• migrene (între 30 şi 50% dintre persoanele care suferă de migrene experimentează şi vertij)
• scleroză multiplă (demielinizarea afectează cerebelul sau emisferele cerebrale)
• hipotensiunea ortostatică (scăderea tensiunii arteriale la schimbarea bruscă a poziţiei din clinostatism în ortostatism) din diabet, deshidratare sau anemie
• boli sistemice (afecţiuni renale sau tiroidiene)
• tumori ce afectează sistemul vestibular (neurinomul acustic)

Diagnosticul afecţiunii manifestate prin vertij

Diagnosticarea promptă a cauzei vertijului sau ameţelii este necesară pentru excluderea unor afecţiuni severe, cum sunt bolile cardiovasculare, accidentele vasculare cerebrale, hemoragiile sau tumorile. Diagnosticul constă în efectuarea anamnezei, examenului clinic şi neurologic, corelată cu teste sangvine şi imagistice. Examenul clinic va trebui să cuprindă obligatoriu măsurarea tensiunii arteriale şi a frecvenţei cardiace. Examinarea neurologică include teste de verificare a funcţiei nervilor facial şi vestibular, forţei musculare, coordinării, echilibrului şi mersului. Testul Dix-Hallpike sau Nylen-Barany reprezintă o manevră diagnostică utilă în vertijul paroxistic poziţional benign. Efectuarea acestui test constă în poziţionarea pacientului pe un pat în poziţie şezândă cu capul rotat într-o parte la 45 de grade. Cu ajutorul medicului pacientul se lasă pe spate, cu capul în extensie la 20 de grade. În manevra de extensie, medicul va susţine capul pacientului. Pe o perioadă de 45 de secunde, medicul va observa ochii pacientului: dacă apare nistagmus rotaţional, iar pacientul descrie senzaţie de ameţeală, testul este considerat pozitiv pentru vertijul paroxistic poziţional benign. Dacă între debutul nistagmusului şi senzaţia de vertij există o întârziere temporală, cel mai probabil pacientul suferă de o tulburare vestibulară periferică. Lipsa acestei întârzieri sugerează o afecţiune vestibulară centrală. Testul trebuie repetat cu capul rotat în direcţia opusă.

Electronistagmografia este un test neurologic folosit pentru evaluarea sistemului vestibular. El constă în efectuarea de teste de audiometrie, teste de mişcări ale globilor oculari şi evaluarea răspunsului la modificările de postură.

Testele sangvine recomandate includ hemograma, teste de funcţionalitate renală şi tiroidiană, în scopul excluderii unor afecţiuni sistemice (boli renale, hipotiroidism). Testele imagistice (CT, IRM) pot fi folosite pentru detectarea afectării sistemului nervos central (accidente vasculare, tumori).

Tratamentul vertijului

Tratamentul vertijului sau ameţelii constă în eliminarea cauzei, după depistarea corectă a acesteia. Dacă o anumită medicaţie este responsabilă de simptomele de ameţeală, reducerea dozelor sau întreruperea tratamentului poate elimina simptomele.

Terapia de reabilitare vestibulară este un tip de terapie fizică folosită la pacienţii cu vertij. Scopul tratamentului este de reduce senzaţia de ameţeală, a ameliora echilibrul şi a preveni căderile prin restabilirea funcţiei sistemului vestibular.

Cel mai eficient tratament al vertijului paroxistic poziţional benign îl reprezintă manevra Epley: cu ajutorul medicului, pacientul efectuează o serie de mişcări ale capului şi corpului, care ajută la deplasarea cristalelor de calciu de la nivelul canalului semicircular posterior şi pătrunderea acestora într-un alt canal al urechii interne, de unde vor fi absorbite. O altă manevră eficientă este manevra Semont.

Tratamentul medicamentos al vertijului

• Infecţiile urechii (otita medie, labirintita) de cauză bacteriană pot fi tratate cu antibiotice (amoxicilină, ceftriaxon). Miringotomia este o intervenţie chirurgicală folosită în infecţiile cronice ale urechii. Miringotomia reprezintă efectuarea unei incizii de mici dimensiuni la nivelul membranei timpanice şi aspirarea lichidului din urechea medie.
• În cazul vertijului paroxistic poziţional benign neresponsiv la manevra Epley, se poate administra meclizină (un antiemetic). Reacţiile adverse ale meclizinei cuprind: xerostomie, vedere în ceaţă, somnolenţă. Dacă meclizina este ineficientă, se pot administra benzodiazepine (clonazepam) sau antihistaminice (prometazină).
• Boala Meniere poate fi tratată prin reducerea sodiului din dietă şi prin medicaţie diuretică. În stadiile incipiente ale bolii se poate efectua o cură scurtă cu corticosteroizi (prednison), pentru a reduce inflamaţia. Unele antibiotice (cum este gentamicina) poate fi administrată în urecehea internă (prin perfuzie intratimpanică) pentru tratamentului vertijului sever asociat bolii Meniere.
• Vertijul asociat migrenei poate fi tratat adesea prin medicaţie.
• Bolile cerebrovasculare (AVC), tumorile şi scleroza multiplă necesită tratament specific medicamentos, radiologic sau chirurgical.