Radioterapia (RT) face parte din tratamentul multimodal al afec?iunilor canceroase (care mai cuprinde chirurgie, buy cialis chimioterapie, levitra imunoterapie, hormonoterapie ?i terapie biologic?) ?i prespune utilizarea de radia?ii ionizante.

Practic, RT constă în administrarea unei cantităţi bine definite de energie radiantă unui volum ţintă prestabilit, în vederea distrugerii celulelor canceroase. RT poate avea viză curativă (când există condiţii optime pentru distrugerea completă a tumorii vizate) sau paleativă (când şansa de vindecare este minimă, dar se pratică pentru ameliorarea simptomelor şi îmbunătăţirea calităţii vieţii).

Prima şedinţă de radioterapie la o pacientă cu cancer mamar a fost în 29 ianuarie 1896, la 1 an de la descoperirea razelor X de către Wilhelm Conrad Rontgen.

Tipuri de radioterapie

Din punct de vedere al tehnicii de iradiere, RT poate fi:

externă (teleiradiere, teleradioterapie): când sursa de radiaţii se află în exteriorul corpului, iar iradierea se face transcutanat.

• internă (brahiterapie sau curieterapie): când sursa radioactivă este plasată în contact direct cu ţesutul tumoral.
• metabolică (cu izotopi)

În raport cu actul chirurgical cuprins în schema de tratament multimodal al afecţiunii canceroase, RT poate fi:

• neoadjuvantă (preoperatorie): se practică cu scopul reducerii dimensiunilor tumorii (în vederea unor intervenţii mai conservatoare sau poate chiar pentru conversia din stadiul de nerezecabilitate în stadiul de rezecabilitate) şi pentru limitarea invaziei locoreginale a bolii. Dezavantajul RT neoadjuvante constă în faptul că poate amâna momentul operator ca urmare a afectării ţesuturilor sănătoase adiacente, necesare pentru o bună cicatrizare şi recuperare postoperatorie.
• adjuvantă (postoperatorie): se practică cu scopul de a steriliza patul tumoral (invazia microscopică) şi de a reduce riscul de recidivă locală. Avantajul este că selectează grupul de pacienţi care poate beneficia de RT (tumorile au radiosensibilitate diferită) şi nu iradiază toţi pacienţii.
• paleativă: antalgică, decompresivă, hemostatică.

Actualmente, există protocoale terapeutice pentru diferite tipuri de cancer, cu diferite localizări şi tipuri histologice, care stabilesc dacă RT se face pre- sau postoperator.

Mecanism de acțiune

Leziunile chimice şi biologice apărute în urma RT nu sunt rezultatul acţiunii directe a radiaţiilor ionizante, ci a interacţiunii dintre acestea şi electronii orbitali. Bombardarea unui ţesut cu o anumită doză de radiaţii duce la ionizarea şi excitarea electronilor din structura ţesutului, care vor duce la radioliza apei, a membranelor celulare, a moleculelor intracelulare şi a acizilor nucleici.

Efecte adverse

Efectele secundare ale radioterapiei depind de localizarea tumorii (ţesuturi cu turnover crescut precum pielea, mucoasa tubului digestiv, sunt mai sensibile la acţiunea radiaţiei ionizante), de tipul de iradiere, factorul timp, volumul tumoral şi de factori care ţin de pacient (vârstă, stare clinică, afecţiuni asociate).

Efectele adverse pot fi acute (apar în timpul iradierii) sau tardive (apar la un interval de timp după terminarea radioterapiei).