Neurocardiologia este o ?tiin?? medical? care se ocup? cu studiul conexiunilor neuroanatomice ?i neurofiziologice ale cardiologiei, here see interac?iunii inim?-creier, originii neurologice a bolilor cardiovasculare ?i invers.
În ciuda autonomiei conferită de țesutul excitoconductor, cordul este supus unor multiple influențe din partea sistemului nervos periferic și central iar unele afecțiuni cardiovasculare pot avea o componentă etiologică neurologică. Invers, unele suferințe cerebrale pot avea origine cardiovasculară: demență vasculară, accidente vasculare cerebrale, encefalopatie hipertensivă. Așadar, neurocardiologia studiază relațiile dintre cord și creier, în ambele Fluoxetine - Prozac. Conceptul de neuro-heart disease se referă la implicarea sistemului nervos în patologia cardiacă, în condițiile în care cordul este considerat de unii autori un organ senzitiv.
Iată câteva dintre problemele clinice studiate de neurocardiologie sunt:
- injuria hipoxic-ischemică sau hemoragică cerebrală – accidentele cerebrale vasculare (AVC) ischemice apar fie prin mecanism aterotrombotic local, fie embolic (cardioembolie sau embolie arterioarterială), iar cele hemoragice adesea ca o consecință a creșterii brutale a tensiunii arteriale
- ischemia silențioasă – constatată la pacieții diabetici (care nu simt durerea anginoasă), ca urmare a afectării plexurilor nervoase cardiace în cadrul neuropatiei diabetice
- sechelele neurologice ale chirurgiei cardiace și cardiologiei intervenționale
- reglarea și modularea nervoasă a fiziologiei aparatului cardiovascular și influența sistemului nervos autonom simpatic și parasimpatic (tensiune arterială, frecvență cardiacă)
- rolul hipercatecolaminemiei în evenimentele cardiovasculare acute
- reacția cardiovasculară la stress (conceptul “fight or flight”)
- implicarea nervoasă în patogeneza aritmiilor cardiace (inclusiv moartea subită aritmică)
- neuralgia cardiacă primară
Începutul neurocardiologiei datează din 1991, când Dr. J. Andrew Armour a folosit pentru prima oară termenul de “creierul inimii”. Cercetările sale (publicate în cartea Neurocardiology: Anatomical and Functional Principles) arată că inima posedă o inervație intrinsecă complexă care cuprinde circa 40.000 neuroni ce reglează activitatea cardiacă. Aceast mic creier al cordului permite inimii să funcționeze în cazul unui transplant cardiac, deși conexiunile cu sistemul nervos central nu se refac decât după un interval mare de timp sau chiar deloc.