Fie c? este vorba despre o noapte de lucru sau de înv??at petreceri, stress, deadline-uri, c?ldur? prea mare sau schimbarea locului de odihn?, probabil fiecare dintre noi am experimentat insomnia, una dintre cele peste 100 de tipuri de tulbur?ri de somn.
Se estimează că circa 1 din 3 persoane prezintă tulburări de somn ocazionale (tranzitorii, situaționale). Dincolo de aceste modificări temporare ale factorilor de mediu, problemele de somn pot fi induse și de o serie de medicamente sau afecțiuni (boala Parkinson, boala somnului, reflux gastroesofagian legat de somn, boală ulceroasă, ischemie cardiacă nocturnă, dispnee cardiacă legată de decubit, boli pulmonare obstructive cronice, adenoame de prostată cu polakiurie, boli renourinare cu nicturie, astm cardiac, „crize de bilă”, arteriopatii). Hipersomnia poate apărea în cadrul unor boli endocrine (insuficiență suprarenaliană, hipotiroidism), sindromului Pickwick, encefalopatiei hepatice, boli psihice, tumori cerebrale sau boli vasculare cerebrale.
Tulburările de somn sunt definite ca perturbări ale inducției, menținerii, duratei sau calității somnului și pot reprezenta un disconfort major pentru individ deoarece interferă cu activitatea sa zilnică. Tulburările de somn pot fi de ordin cantitativ (hipersomnii, hiposomnii) sau calitativ (parasomnii – panica nocturnă sau coșmarurile, somnambulism, bruxism nocturn, vorbit în somn, enurezis nocturn).
Cele mai frecvent întâlnite tulburări de somn sunt: insomnia, apneea în somn, narcoplepsia și sindromul picioarelor neliniștite. Manifestările clinice ale deprivării de somn constau în: iritabilitate, oboseală, dificultatea în menținerea stării de veghe și a vigilenței, tulburări de concentrare, atenție și memorie, atacuri de somn (ațipire), scăderea performanțelor fizice și intelectuale, încetinirea reacțiilor și creșterea timpului de răspuns, necesitatea unei pauze de somn în timpul zilei sau a consumului de substanțe excitante ale sistemului nervos central (cafea, energizante).
Insomnia reprezintă dificultatea de inducție (adormire) sau de menținere a somnului sau trezirea prea devreme. Se consideră că un individ are o problemă de inducție a somnului atunci când sunt necesare peste 45 minute de la așezarea în pat până la începerea somnului. Insomnia include și tulburarea caracterizată prin trezirea frecventă în timpul nopții și dificultatea reluării somnului, precum și senzația de oboseală în timpul zilei după o noapte de somn (somnul non-odihnitor). Insomnia este cauzată de activarea sistemului reticulat activator ascendent ca urmare a excitării aferențelor senzitive și senzoriale, de hiperstimularea afectivă asociată stressurilor, de boli psihice (manie, hipomanie, schizofrenie, nevroze, psihoze, depresii, tulburări obsesivo-fobice), boli endocrine (boala Basedow, endocrinopatii cu hipersimpaticotonie), boli infecțioase, boli febrile, boli neurologice sau unele soma medicamente (amfetamine, psihostimulante, cofeină, stricnină, efedrină, atropină). Adesea neglijate de pacienți, insomniile pot constitui o mare problemă deoarece afectează randamentul de lucru și induc acestora o senzație de frustare datorită imposibilității de a se odihni. Deprivarea cronică de somn a organismului crește și riscul apariției bolilor cardiovasculare. Insomnia poate reprezenta o problemă și pentru persoanele care lucrează cu program de noapte și la toxicomanii aflați în sevraj. Insomnia de lungă durată poate apărea la vârstnici, la persoanele cu tulburări psihice (depresie, anxietate, delir), la cei care au dureri cronice, care consumă cofeină în exces (cafea, cola, ceai negru, ciocolată) sau care iau anumite medicamente.
Narcolepsia se caracterizează prin somnolență excesivă și oboseală în timpul zilei sau prin adormirea bruscă în timpul stării de veghe. Individul care suferă de narcolepsie prezintă o nevoie necontrolată de somn pe durata zilei și are accese de slăbiciune musculară declanșate de emoții intense (bucurie, tristețe). Narcolepsia este periculoasă deoarace atacurile subite de somn și de dispariție a tonusului muscular (cataplexie) pot apărea în timpul unor activități ce necesită atenție sporită – conducerea mașinii, operarea unui aparat sau dispozitiv, negocierea unor condiții sau contracte, traversarea străzii. Atacurile pot surveni de mai multe ori pe durata unei zile și pot dura de la câteva minute la câteva ore.
Sindromul picioarelor neliniștite (restless leg syndrome, sindromul Wittmaack-Ekbom) presupune apariția unei senzații intense de disconfort, durere, furnicături sau spasme la nivelul membrelor inferioare. Mișcarea picioarelor, masajul sau plimbările scurte pot ameliora disconfortul pentru intervale scurte de timp. Senzația de „neliniște” din picioare poate împiedica atât inducția cât și menținerea somnului.
Apneea în somn este o afecțiune caracterizată prin întreruperea somnului datorită opririi respirației pentru câteva secunde; episoadele de apnee sunt cauzate de blocarea tranzitorie a căilor respiratorii și se însoțesc de hipoxemie (scăderea concentrației de oxigen din sânge) și hipercapnie (creșterea concentrației de dioxid de carbon). Persoanele care suferă de sindromul de apnee în somn sforăie zgomotos și acuză oboseală pe toată durata zilei. Afecțiunea este periculoasă deoarece există riscul instalării unui episod de apnee prelungită cu stop respirator.