Tocoliticele

Tocoliticele sunt medicamente care inhib? contrac?iile miometrului ?i induc relaxare uterin?.

Numite și medicamente anti-contracții, ele sunt utilizate pentru tratamentul iminenței de avort și prevenirea nașterii premature. Tocoliticele pot prelungi sarcina cu până la 72 ore, interval care oferă posibilitatea administrării intramusculare de betametazonă (glucocorticoid care accelerează producția de surfactant de către pneumocitele de ordinul 2 și care necesită 24-48 ore pentru a-și face efectul) și posibilitatea transportului gravidei într-o maternitate cu terapie intensivă neonatală. Calciu-blocantele și antagoniștii de oxitocină pot amâna nașterea cu până la 2-7 zile.

Oferind timp pentru continuarea dezvoltării fătului în uter, tocoliza scade mortalitatea neonatală și riscul de sechele neurologice la prematuri.

Indicații ale tocolizei

  • temporizarea nașterii premature, câștigarea de timp pentru maturizarea plămânilor (fiecare  zi de întârziere a naşterii creşte rata de supravieţuire cu 3%)
  • tratamentul iminenței de avort
  • intervenții chirurgicale pe uterul gravid (ex. cerclaj al colului)
  • travaliu hiperkinetic cu suferință fetală

Contraindicații ale tocolizei

  • condiții obstetricale – abruptio placentae, membrane rupte, corioamniotită
  • condiții fetale – anomalie letală (anencefalie, agenezie renală), suferință fetală (decelerații tardive repetitive), făt peste 34 săptămâni, cu greutate sub 2500g, restricție de crește intrauterină sau insuficiență placentară
  • condiții materne – eclampsie, preeclampsie severă, dilatație cervicală avansată (peste 4 cm), sângerare vaginală activă, boli cardiace
  • contraindicații ale medicamentelor tocolitice (ex. boli cardiace, diabet sau glaucom pentru agoniștii beta-adrenergici)

Agenți tocolitici

Agonști beta-adrenergici (beta-simpatomimeticele) – în timpul sarcinii la nivelul uterului predomină controlul beta-adrenergic astfel că stimularea sistemului nervos simpatic duce la suprimarea contracțiilor uterine. Deși simpatomimeticele folosite ca tocolitice au predominant efect β2-agonist (bronhodilatator, vasodilatator, uterorelaxant), atunci când se administrează intravenos realizează concentrații plasmatice mari la care se pierde selectivitatea și pot apărea efecte β1-adrenergice. Ca reacții adverse pot apărea: tahicardie, palpitații, tremor al extremităților, creșterea tensiunii arteriale, agravarea ischemiei miocardice, anxietate, înroșirea feței, sudorație, greață, vărsături, hipokalemie, hiperglicemie, retenție hidrosalină, edem pulmonar. La făt poate produce tahicardie, hiperinsulinism, hipoglicemie, ischemie miocardică. Administrarea se face sub monitorizarea frecvenței cardiace (care nu trebuie să depășească 120-140 bpm la femeile sănătoase) și tensiunii arteriale materne. Se recomandă ca gravida să stea în decubit lateral stâng pentru a nu jena circulația de întoarcere venoasă. Simpatomimeticele sunt contraindicate la femeile cu coronaropatie severă, diabet dificil controlat, hipertiroidism, aritmii, alte boli cardiace, sângerare sau risc hemoragic. Ca tocolitice se folosesc: salbutamol, terbutalină, fenoterol, ritodrin.

Sulfatul de magneziu – este un inhibitor competitiv al calciului a cărui primă utilizare este în eclampsie, pentru combaterea convulsiilor. Ca tocolitic, se alege la pacientele care nu tolerează simpatomimeticele. Monitorizarea clinică se face prin evaluarea reflexelor tendinoase profunde, care trebuie să fie diminuate dar detectabile. Ca reacții adverse pot apărea: letargie, slăbiciune musculară până la bloc neuromuscular, depresie respiratorie, edem pulmonar, diplopie, xerostomie. În caz de supradoză se administrează calciu gluconic intravenos. Sulfatul de magneziu este contraindicat în insuficiența renală și miastenia gravis. Nu se administrează concomitent cu blocante ale canalelor de calciu deoarece există risc de colaps cardiovascular.

Calciu-blocantele (nifedipină) – au acțiune tocolitică prin scăderea disponibilului de calciu intracelular. Ca efecte adverse pot da hipotensiune, tahicardie reflexă, flushing, amețeală, greață și deprimare miocardică. Administrarea se face sub monitorizarea tensiunii arteriale și alurii ventriculare.

Antiinflamatoarele nesteroidiene (indometacin, sulindac) – induc tocoliză prin scăderea producției de prostaglandine pe calea acidului arahidonic. Prostaglandinele au efect ocitocic, stimulează motilitatea uterină și produc contracții uterine fazice de travaliu. Indometacinul folosit ca tocolitic poate da ca reacții adverse fetale: scăderea reversibilă a funcției renale cu oligohidramnios, închiderea in utero a canalului arterial, hipertensiune pulmonară, enterocolită necrotizantă, hiperbilirubinemie, hemoragie intraventriculară.

Alcoolul etilic – în doze mari produce relaxare uterină.

Atosiban – antagonist al receptorilor de oxitocină. Are efecte adverse minime.

Referințe:

Add comment


Security code
Refresh

Ultimele comentarii