Testiculele sunt organe pereche de formă ovoidală, care se dezvoltă în cavitatea abdominală și din L3 încep să coboare (prin procesul de descensus testis), pâna în L7, în bursele scrotale.
Dimensiuni: 5 cm (lungime) x 2,5 cm (lăţime) x 3 cm (grosime). Greutate: 14g
Temperatura la nivel testicular este cu 2-30C mai scăzută decât temperatura corporală (plexul venos pampiniform care înconjoară artera testiculară duce la scăderea temperaturii sângelui arterial).
Organizarea histologică a testiculelor
Din punct de vedere histologic, testiculele prezintă la exterior un înveliş format din 3 tunici:
i) tunica vaginală:
- provenită din peritoneu în procesul de descensus testis
- este formată din mezoteliu şi membrană bazală şi prezintă 2 foiţe: viscerală şi parietală, între care se delimitează un spaţiu ce conţine o lamă fină de lichid = cavitatea vaginală
ii) tunica albuginee
- este o capsulă conjuctivă inextensibilă formată din ţesut conjuctiv dens, fibre elastice şi fibre musculare netede
- în partea posterioară există o îngroşare a tunicii albuginee = mediastinul testicular (corpul Highmore), de la care pornesc septuri ce se îndreaptă spre tunica albuginee de parte opusă, compartimentând testiculul în lobuli.
iii) tunica vasculosa
- cuprinde vase sangvine, nervi, limfatice şi ţesut conjuctiv lax
Lobulul testicular:
- există circa 250 lobuli/testicul, de formă piramidală (cu baza spre albuginee şi vârful spre mediastinul testicular), separaţi prin septuri conjunctive.
- lobulul testicular conţine 1-4 tubi seminiferi contorţi (cu traseu sinuos) şi ţesut interstiţial, format din ţesut conjuctiv lax, capilare fenestrate, limfatice, nervi şi celulele Leydig.
- Celulele Leydig sunt celule de formă poligonală, cu diametru de 15-20 μm, localizate între tubii seminiferi contorţi. Prezintă un nucleu mare, rotund, eucromatic, excentric şi o citoplasmă acidofilă, cu aspect spongios (datorită incluziilor lipidice). Pot apărea şi incluzii cristaloide proteice = cristalele Reinke. Celulele Leydig încep să de diferenţieze din S6 a vieţii intrauterine şi secretă testosteron. Din a doua jumătate a lui L4 până în L8 involuează astfel încât la naştere sunt absente, inactive. La pubertate începe iar diferenţierea şi vor asigura 95% din secreţia de testosteron (5% provine din CSR). Secreţia celulelor Leydig se află sub influenţa PRL şi LH.
- Tubii seminiferi, în număr de 400-600 la nivelul fiecărui testicul, prezintă fiecare o lungime de 30-60 cmşi un diametru de 200-300 μm. Unul dintre capetele tubului seminifer este orb („în deget de mănuşă”), iar celălalt se află îndreptat spre mediastin, unde se continuă cu un tub drept. Tubul seminifer este alcătuit dintr-o matrice conjuctivă, o membrană bazală groasă şi un epiteliu seminifer. Epiteliul conţine 2 tipuri celulale: de susţinere (celulele Sertoli) şi spermiogenetice. Celulele Sertoli sunt celule înalte, columnare, care stabilesc între ele joncţiuni delimitând astfel 2 compartimente: unul bazal, unde stau spermatogoniile şi spermatocitele I şi un compartiment adluminal, unde se găsesc restul celulelor liniei seminale. Joncţiunile strânse realizează bariera sânge-testicul, cu rol de a izola şi proteja celulele germinative haploide de acţiunea sistemului imun. Celulele Sertoli prezintă falduri citoplasmatice unde sunt adăpostite celulele seminale, filamente de actină la polul apical (pentru propulsarea spermatoizilor în lumenul tubular) şi incluziuni cristaloide proteice bazal (corpii Charcot-Bottcher).
Fiziologia hormonilor testiculari
La nivel testicular se sintetizează hormoni cu structură sterolică – androgeni (testosteron, dihidrotestosteron, androstendiona) şi cantităţi reduse de estrogeni.
Testosteronul:
Testosteronul este principalul hormon sexual masculin, fiind secretat la nivelul celulelor Leydig. Secreţia sa debutează în perioada intrauterină (fiind stimulată de gonadotropina corionică umană secretată de placentă) şi după naştere diminuă semnificativ până la pubertate, când este reluată într-un ritm crescut. La persoanele vârstnice secreţia este redusă.
Testosteronul se secretă în cantitate de 6-7 mg/zi. Producţia variază pe durata zilei (dimineaţa este cu 30-50% mai mare decât seara). În plasmă circulă legat de ABP (androgen binding protein), proteină secretată de celulele Sertoli din epiteliul tubilor seminiferi.
Funcţia testosteronului este de dezvoltare a organelor sexuale masculine în perioada intrauterină şi de dezvoltare a caracterelor sexuale primare şi secundare la pubertate. În timpul vieţii intrauterine, testosteronul stimulează dezvoltarea penisului, scrotului, căilor genitale şi glandelor accesorii, inhibă dezvoltarea organelor sexuale feminine şi determină coborârea testiculelor în scrot. La pubertate produce dezvoltarea organelor sexuale masculine, stimulează spermatogeneza şi determină apariţia şi ulterior menţinerea caracterelor sexuale secundare (tonalitate joasă a vocii, pilozitate crescută, creşterea în înălţime, dezvoltarea masei musculare, comportamentul masculin). Testosteronul creşte de asemenea metabolismul bazal, creşte stinteza proteică, stimulează eritropoeza şi produce retenţie hidroelectrolitică.
Reglarea secreţiei de testosteron se face prin bucle de feedback în cadrul axului hipotalamus – hipofiză – testicul. Cortizolul şi prolactina au efect inhibitor asupra secreţiei de testosteron. LH (ICSH, hormonul de stimulare a celulelor interstiţiale) stimulează celulele interstiţiale Leydig să secrete testosteron. Inhibina (secretată de celulele Sertoli) inhibă eliberarea de FSH.