Cercet?rile din trecut care au studiat interac?iunile microorganism-gazd? au eviden?iat c? indivizii infecta?i dintr-o popula?ie au ?anse egale de a transmite infec?ia altor persoane.
De la Typhoid Mary la SARS, se ştie că anumiţi indivizi pot răspândi o infecţie mai uşor decât alţii.
Studiile mai recente au propus ceea ce se numeşte regula 20/80, ce presupune că un procent mic de indivizi dintr-o populaţie este cel implicat în transmiterea infecţiilor. S-a observat că această regulă empirică domină dinamica transmisibilităţii interindividuale, pentru mulţi agenţi patogeni la câteva specii, iar aceşti indivizi care infectează mai mulţi contacţi, comparativ cu alţii, au devenit cunoscuţi ca super spreaders („super-diseminatori”). O analiză detaliată a mai multor boli infecţioase cu potenţial letal a dovedit că grupuri mici de indivizi infectaţi, cu anumite particularităţi, exercită influenţe puternice asupra modului de evoluţie a epidemiilor.
Studiile derulate în timpul pandemiei SARS (sindrom respirator acut sever produs de coronavirusuri) au evidenţiat că, în absenţa evenimentelor de super-diseminare, majoritatea indivizilor infectau puţini contacţi sau niciunul. Analiza transmiterii SARS, cât şi raportările altor epidemii, au revelat un scenariu complex în care evenimentele de super-diseminare au fost influenţate de factori multipli, ce cuprind coinfecţiile cu alt agent patogen, imunosupresia, modificări în dinamica fluxului aerian, tergiversarea internării, nediagnosticarea precoce, transferurile interspitaliceşti. Un individ are un risc mare de a a fi un super-diseminator, în cazul în care profesia îi solicită contactul apropiat cu un număr mare de persoane. Personalul sanitar implicat direct în îngrijirea pacienţilor este la risc, atât de a contacta, cât şi de a răspândi anumite boli infecţioase. Acest lucru a fost observat în anul 2003 în cazul epidemiei SARS, al cărei debut a fost legat de un hotel din Hong Kong la care a stat un medic chinez. În acest caz pacientul-index a fost un medic ce a contactat infecţia în China de la un pacient, după care s-a cazat la un hotel unde a intrat în contact cu alţi călători. A infectat astfel 10 persoane din 6 ţări diferite, dar nu se cunoaşte încă de ce gradul său de infecţiozitate era atât de mare. Metodele folosite pentru a trata un pacient pot da naştere unui eveniment de super-diseminare. În cazul SARS, procedurile ca intubaţia traheală sau administrarea medicaţiei cu ajutorul nebulizatoarelor, pot contribui la răspândirea infecţiei prin aerosolizarea virusului.
Factorii care definesc caracterul de super spreader variază de la o boală la alta, putând avea atât componente genetice cât şi comportamentale. Componenta comportamentală poate fi evidentă, ca în cazul bolilor cu transmitere sexuală, în timp ce componenta genetică este mai subtilă şi poate fi legată, de exemplu, de morfologia tractului respirator al persoanei infectate, în transmiterea răcelii banale sau gripei.
O echipă de cercetători ai Universităţii din Berkley, California, au descoperit că, în plus faţă de SARS, şi infecţia cu virusul rujeolos este predispusă la evenimente de super-diseminare, în care câţiva indivizi, în condiţii propice, pot declanşa epidemii explozive. În multe cazuri de infecţie, cercetătorii au observat că proporţia de indivizi infectaţi care nu răspândesc boala este mai mare decât cea aşteptată. La debutul unei epidemii, autorităţile din domeniul sănătăţii publice trebuie să estimeze proporţia pacienţilor ce nu transmit boala şi pe cea a cazurilor care vor transmite boala mai multor indivizi.
Modelele iniţiale de descriere a epidemiilor au presupus existenţa unei creşteri în platou a infecţiei în populaţie, deoarece diferenţele individuale erau dificil de măsurat. Pentru a rezolva aceste neajunsuri, cercetătorii au dezvoltat metode statistice ce iau în consideraţie variaţiile în antecedentele infecţioase individuale, proprietăţile agentului patogen implicat şi circumstanţele ambientale.
Stabilirea criteriilor de identificare şi identificarea super-diseminatorilor deschid noi provocări în sănătatea publică şi abordarea medicală, reprezentând factori importanţi în managementul bolilor infecţioase şi stabilirea planurilor de acţiune în pandemii.
Referințe:
- Super-spreaders in infectious diseases
- Small groups of superspreaders lead to most infections, new study says