Sindromul Stockholm descrie un fenomen psihologic paradoxal ce apare la victimele r?pite ?i care const? în adula?ie ?i sentimente pozitive fa?? de r?pitor; ostaticii consider? r?pirea un gest de bun?tate ?i nu de abuz, sovaldi astfel c? încep s? rela?ioneze ?i s? simpatizeze cu agresorul.

Datele statistice arată că doar 27% dintre victimele răpirilor prezintă semne de sindrom Stockholm. Denumirea sindromului provine de la jaful din cartierul Norrmalmstorg (Stockholm) la Sveriges Kreditbanken (o fostă bancă din Suedia), în care cei 2 agresori au reținut ostatici 4 angajați ai băncii între 23 și 28 august 1973; prizonierii s-au atașat emoțional de cei care îi ținuseră captivi și chiar i-au apărat după ce au fost eliberați, deși au trăit 6 zile sub amenințarea armelor. Ulterior, casiera de la bancă s-a căsătorit cu unul dintre jefuitori, în timp ce acesta se afla la închisoare. Termenul de sindrom Stockholm a fost răspândit în media de psihiatrul și criminalistul Nils Bejerot, care a ajutat poliția în cazul jafului de la Kreditbanken. Anterior, sindromul fusese definit de psihiatrul Frank Ochberg. Explicația sindromului pornește de la răpirea femeilor de către sultani pentru a le deveni soții: cele care nu acceptau situația erau persecutate sau chiar omorâte, iar cele care acceptau noul statut și se supuneau răpitorilor ajungeau să aibă o viață bună.

Opusul sindromului Stockholm este sindromul Lima, în care răpitorul începe să dezvolte simpatie față de victimele sale. Originea denumirii este reprezentată de o răpire la ambasada Japoniei din Lima (Peru), din 1996, când membrii unei mișcări militare au luat ostatici sute de persoane aflate la o petrecere în reședința ambasadorului japonez; după câteva ore, agresorii au eliberat majoritatea ostaticilor, inclusiv pe cei mai importanți, din simpatie.

În ce constă sindromul Stockholm?

Sindromul Stockholm presupune o atașare emoțională a ostaticului față de răpitor, apărută ca un mecanism defensiv împotriva riscului la care este supus pe durata captivității. Ostaticul începe să se identifice cu agresorul, preia perspectivele, atributele și comportamentul  lui și ajunge să i se supună și să îi ia apărarea. Persoana captivă abandonează chiar și tentativa de evadare, deoarece recapturarea sa ar putea implica rănirea răpitorului. Victima amplifică orice semn de bunătate venit din partea agresorului și devine foarte atentă la nevoile acestuia, neglijându-le pe cele personale. Relația afectivă este susținută și de anxietatea de separare și de dificultatea de a-l părăsi pe răpitor atunci când victima este eliberată.

Specialiștii consideră că sindromul Stockholm este un mecanism defensiv, de supravuiețuire, adoptat de ostatic sub o presiune emoțională imensă, de teama violenței și a posibilei agresiuni la care ar putea fi supus din partea răpitorului. Privarea de libertate și riscul de abuz generează o tensiune internă foarte mare în psihicul victimei, astfel că empatizarea cu agresorul nu este altceva decât o încercare de apărare împotriva violenței.

Apariția sindromului Stockholm este favorizată de intensitatea tensiunii emoționale asociate răpirii, durata captivității, contactul continuu între ostatic și agresor și lipsa abuzului fizic.

Manifestări ale sindromului Stockholm

• victima consideră că răpitorul îi oferă o altă viață și îi încredințează lui modul cum trebuie să se desfășoare viitorul
• agresorul limitează cu strictețe contactul victimei cu mediul exterior, pentru a menține dependența totală de el
• victima găsește în comportamentul răpitorului gesturi de bunătate și îi oferă în schimb simpatia și aprecierea sa
• ostaticul gândește că este mai sigur să joace jocul agresorului, decât să se opună și să fie abuzat sau omorât
• persoana captivă regresează la un stadiu de dezvoltare infantilă, în care este total dependent de cineva pentru supraviețuire (ex. trebuie să plângă sau să ceară mâncare)
• agresorul este privit ca o persoană protectoare
• motivația victimei de a trăi și de a evita abuzul este mai intensă decât impulsul de a urî pe cel care o privează de libertate

La cine apare sindromul Stockholm?

Sindromul Stockholm apare la prizonierii de război, membrii sectelor religioase, în familiile în care se practică violența domestică, la copiii abuzați emoțional (inclusiv divorțuri). Frecvent sunt raportate situații în care copii răpiți pentru perioade lungi de timp sunt recunoscători agresorului pentru că le-a oferit o copilărie și adolescență ferită de pericole, sau femei abuzate care le găsesc scuze partenerului (“mă bate pentru că ma iubește”, “meritam să mă bată, chiar am greșit”) și refuză să-l părăsească.

Exemplificări ale sindromului Stockholm sunt întâlnite frecvent la copii, care adoptă acest meacanism de apărare pentru a-și depăși propriile temeri sau frustrări:

• un copil abuzat fizic de părinți se va comporta agresiv cu păpușile sale, pedepsindu-le și bătându-le pentru că nu au fost cuminți (acest comportament este și o manifestare de agresivitate indusă de mediul familial, dar și o identificare cu autoritatea părinților); în perioada adultă, acești copiii vor dezvolta sentimente de vinovăție pentru comportamentul lor din copilărie și vor fi recunoscători părinților abuzivi pentru ceea ce au ajuns; se culpabilizează pentru problemele cauzate părinților, simt că au fost o povară și că meritau să fie bătuți, iar situația lor actuală de adult responsabil este numai meritul părinților care au știut să-l disciplineze prin forță fizică. Riscul este de perpetuare a comportamentului abuziv între generații, considerând corectă și eficientă supunerea copilului la suferință fizică.
• pentru a-și învinge anxietatea legată de doctor, dentist, educator, învătățor sau profesor, copilul se refugiază în mediul său și ia rolul dominant, devenind agresiv și violent cu jucăriile sau frații mai mici; reproducând comportamentul persoanei care îi provoacă teamă, nu încearcă decât să-și schimbe statutul, din victimă în agresor.

Exemple de sindrom Stockholm

Filme: Dog Day Afternoon, The World is Not Enough, Frumoasa și Bestia (Beauty and the Beast), Die Hard (sub denumirea eronată de Helsinki syndrome), Raavan, The Simpsons (episodul Blame it on Lisa), Futurama (episodul Insane in the Mainframe), Spooks (agentul Lucas North suferă de sindrom Stockholm), John Q, Law and Order: SVU, It’s Always Sunny in Philadelphia (episodul The Gang Gets Held Hostage).