Sindromul Sheehan reprezinta insuficienta hipofizara care apare post-partum, în contexul unei hemoragii severe la nastere.
În timpul sarcinii, datorită stimulării hormonale, apare o creștere fiziologică în dimensiuni a glandei hipofize (care nu este însă însoțită și de o augmentare corespunzătoare a vascularizației). Ținând cont și de faptul că hipofiza anterioară este vascularizată printr-un sistem venos port, de joasă presiune, o sângerare masivă la naștere poate duce la ischemie la nivelul hipofizei, cu necroză pituitară consecutivă. Necroza ischemică pituitară apărută în condiții de șoc hemoragic duce la insuficiența glandei pe toate liniile hormonale – panhipopituitarism (deficit de hormon de creștere, gonadotropine, prolactină, ACTH, tireotropină); hipofiza posterioară nu este de obicei afectată având vascularizație arterială directă.
Factorii care cresc riscul apariției sindromului Sheehan sunt sarcina multiplă, probleme placentare, coagularea intravasculară diseminată (embolie cu lichid amniotic, sindrom HELLP).
Clinic, sindromul Sheehan se caracterizează prin agalactie (lipsa laptelui matern), oboseală marcată, oligo-amenoree, pierderea pilozității axilo-pubiene, hipotensiune arterială, manifestări de hipotiroidism. Agalactia este primul semn al insuficienței hipofizare, restul simptomelor putând deveni evidente mai târziu în evoluție.
Diagnosticul se pune prin dozări hormonale și imagistică cerebrală pentru excluderea altor cauze de hipopituitarism (cum sunt tumorile).
Tratamentul include substituție hormonală pentru estrogeni, progesteron, hormoni tiroidieni și suprarenalieni. Cortizonul este primul care trebuie substituit.