Anestezia reprezintă ansamblul de mijloace farmacologice și tehnice care permite pacientului să suporte actul terapeutic chirurgical/invaziv în condiții optime de securitate și confort, și conferă chirurgului posibilitatea de a realiza intervenția în condiții de relaxare musculară și imobilizare.

Anestezia trebuie să includă:

• analgezia – care poate fi realizată prin administrarea de anestezice inhalatorii, analgezice de tip opioid (morfină, fentanyl, sulfentanyl, alfentanyl, remifentanyl).
• hipnoza – care este facultativă, și care constă în administrarea de barbiturice (tiopental), benzodiazepine (midazolam, flunitrazepam) sau alte substanțe cu acțiune hipnotică (ketamină, etomidat, propofol).
• miorelaxarea – se obține prin administrarea de curare (depolarizante – succinilcolina sau antidepolarizante – tubocurara, galamina, pancuroniu, vecuroniu, atracurium).
• menținerea homeostaziei generale

Riscul anestezic

Pe lângă administrarea anesteziei și monitorizarea peri-operatorie a pacientului (pe durata intervenției chirurgicale și postoperator), anestezistul este responsabil și de stabilirea riscului pacientului privind intervenția la care este supus.

Riscul anestezic se stabilește pe baza unui istoric complet, a examenului fizic, a semnelor vitale (frecvența cardiacă, respiratorie, presiune arterială) și a câtorva probe paraclinice și imagistice (hemoleucogramă, ionogramă, grup sangvin, teste de coagulare, teste de funcționalitate hepatică și renală, EKG, radiogafie toracică). Nu este recomandată efectuarea de examene paraclinice și imagistice excesive, invazive, deoarece studii ample au evidențiat că practicarea acestora nu modifică semnificativ atitudinea terapeutică (modificarea intenției chirurgicale, modificarea tipului de tratament chirurgical sau modificarea tipului de anestezie).

Pentru obiectivarea riscului anestezic, a fost pus la punct scorul ASA (American Society of Anesthesiology), care corelează severitatea afecțiunilor pacientului cu mortalitatea asociată riscului.