Durerea anginoasa este durerea toracica din boala cardiaca ischemica. Clasic ea este declansata la efort, dar apare si în alte conditii echivalente cu efortul.
În condiții de efort fizic, necesarul de oxigen la nivelul țesuturilor crește. Pentru a asigura acest necesar crescut de oxigen, cordul trebuie să pompeze mai mult sânge (să-și crească forța de contracție) într-un ritm mai rapid (să-și crească frecvența cardiacă). Acest efort crescut al cordului de a asigura un debit cardiac crescut se traduce printr-un necesar suplimentar de oxigen al mușchiului cardiac, prin arterele coronare. Asigurarea acestui oxigen suplimentar la nivelul circulației se poate face prin ajustarea a 2 parametri: fie prin creșterea gradului de extracție a oxigenului din sânge la nivelul țesutului cu nevoi metabolice crescute, fie prin creșterea fluxului sangvin în teritoriul circulator. Cum la nivel coronarian extracția oxigenului este aproape maximală și în condiții de repaus, singura opțiune rămâne de creștere a fluxului sangvin coronarian. La pacienții cu boala cardiacă ischemică, prezența plăcilor de aterom realizează stenoze ce împiedică însă această creștere a fluxului. La acești pacienți, imposibilitatea creșterii aportului de oxigen la nivelul arterelor coronare în condiții de efort face ca celulele miocardice (care sunt dependente de metabolism aerobic, adică de prezența oxigenului) să fie forțate să lucreze în condiții de anaerobioză. Astfel, în condiții de ischemie se acumulează produși ai metabolismului anaerobic, care prin stimularea chemoreceptorilor declanșează durerea anginoasă.