Diareea c?l?torului (diareea turistului sau diareea de vacan??) este o problem? medical? care apare destul de frecvent (10-50%) în rândul turi?tilor ?i care const? în apari?ia unui sindrom diareic acut ca urmare a unei infec?ii enterice.

Cauza diareei călătorului o constituie consumul de apă și alimente contaminate cu germeni specifici destinației de vacanță. La polul opus se află constipația călătorului, care constă într-o încetinire a tranzitului intestinal generată de șederea într-un mediu nefamiliar și care apare datorită unei inhibiții de a folosi toaletele străine.

Zonele geografice cu risc crescut de apariție a diareei călătorului sunt Africa, Asia, Orientul Mijlociu și America de Sud. Țările din Europa Centrală și de Nord-Vest, America de Nord și Australia sunt considerate a avea un risc scăzut de diaree a călătorului.

Boala este mai frecventă la adulții tineri și la copii. Persoanele imunodeprimate (infecție HIV-SIDA, tratamentu cu corticosteroizi sau imunosupresoare), diabeticii și cei cu hipo/aclorhidrie gastrică prezintă un risc crescut de a dezvolta infecții enterice și forme mai severe de boală.

Cauze

Diareea călătorului este produsă de o serie de germeni enterici precum Escherichia Coli (E. Coli enterotoxigen - ETEC), Shigella, Salmonella, Campylobacter, Aeromonas, Vibrio cholerae care sunt contactați de turiști prin consumul de apă sau alimente contaminate, insuficient preparate termic. La copii sindromul diareic acut poate fi determinat și de infecția cu rotavirus. Etiologia poate fi și parazitară, în special în cazul călătoriilor în zone endemice.

Semne și simptome

Manifestările clinice apar în primele zile de la începutul călătoriei și au o severitate variabilă, în funcție de agentul etiologic și sensibilitatea individuală:

• diaree apoasă
• greață, vărsături, inapetență
• crampe abdominale
• sindrom de deshidratare
• oboseală
• febră

Evaluarea microbiologică a scaunului nu este necesară la persoanele cu diaree apoasă autolimitată, ci doar la cei cu enteropatie invazivă, diaree persistentă sau diaree care apare în cadrul unei epidemii.

Tratament

Tratamentul diareei călătorului cuprinde asigurarea unui aport hidric crescut (pentru combaterea dehidratării), repaus alimentar de scurtă durată urmat de consumul unor alimente ușoare (biscuiți, orez, banane, cartofi, morcov, paste, cereale, supă, ceai, probiotice), administrarea de medicamente antidiareice (subsalicilat de bismut, loperamid – Imodium) sau antiseptice intestinale (furazolidon). În formele mai severe poate fi necesară administrarea de săruri de rehidratare orală sau chiar de antibiotice (azitromicină, fluoroquinolone) și soluții perfuzabile pentru administrare intravenoasă (hidratare parenterală). Persoanele cu boli sau tratamente cronice trebuie să acorde o atenție sporită combaterii diareei, deoarece sindromul de deshidratare și tulburările electrolitice pot afecta eficacitatea unor medicamente și pot decompensa boala de bază. Totodată, copiii mici prezintă o un risc crescut de deshidratare datorită sindromului diareic și pot necesita spitalizare. În cele mai multe cazuri, diareea călătorului are o evoluție autolimitată și se remite în 3-4 zile.

Prevenire

Iată o serie de sfaturi pentru prevenirea diareei călătorului

• nu consumați apă de la robinet, nu periați dinții cu apă de la robinet și nu folosiți cuburi de gheață preparate din apă de la robinet
• la prepararea ceaiului sau cafelei, folosiți apă fiartă
• serviți doar apă și băuturi îmbuteliate și verificați ca ambalajul să fie sigilat
• nu serviți apă îmbuteliată care nu este desfăcută în fața dvs
• în cazul în care consumați produse lactate, verificați că sunt pasteurizate
• evitați consumul de legume sau fructe (inclusiv fructe de mare) care nu sunt preparate termic
• asigurați-vă că alimentele din carne sau pește au fost procesate termic suficient
• nu cumpărați mâncare de la vânzătorii stradali
• spălați-vă cât mai des pe mâini cu apă și săpun, obligatoriu înainte de fiecare masă și după utilizarea toaletei
• nu faceți baie în piscinele neigienizate corespunzător
• pentru pacienții cu factori de risc și care călătoresc în zone cu risc înalt de diaree a călătorului, se poate recomanda profilaxie cu antibiotice (doxiciclină, cotrimoxazol, fluoroquinolone, azitromicină)