Frisonul const? în apari?ia de contrac?ii musculare generalizate în condi?ii de febr?, decease ask fiind asociate de pacien?i cu senza?ia de frig ?i tremurat.
Febra și frisonul apar de obicei în contextul unei infecții. Temperatura crescută este un mecanism de apărare a organismului împotriva infecției, inhibând dezvoltarea bacteriilor. Rolul frisonului este de a produce căldură prin contracția involuntară a musculaturii scheletice, căldură care contribuie la menținerea febrei și deci la distrugerea bacteriilor. Pe lângă producerea de căldură, organismul încearcă să și rețină cât mai multă căldură – astfel că apare vasoconstricție (pentru reducerea pierderii de căldură la nivelul pielii), ceea ce antrenează senzația de frig. Un alt semn de activare simpatoadrenergică este piloerecția cu aspectul de "piele de găină".
Toate aceste reacții sunt dirijate de la nivelul sistemului nervos central, mai precis de la nivelul hipotalamusului, unde există centri nervoși pentru frison (în hipotalamusul posterior) și termoreglare (în aria preoptică din hipotalamusul anterior). Peste un anumit prag, reacția febrilă poate deveni din mecanism de apărare un mecanism de agresiune împotriva organismului, motiv pentru care în febra înaltă se administrează antipiretice și tratament antibiotic pentru eradicarea infecției.
Pe lângă bolile infecțioase, frisonul mai apare și în condiții de expunere la frig.