Lupta împotriva cancerului se desfasoara în 2 directii: prevenirea dezvoltarii afectiunilor neoplazice (preventie) si limitarea decesului prin cancer (tratament curativ).
Asadar, preventia bolilor canceroase este unul din cele mai importante principii în oncologie si poate fi facuta prin combaterea factorilor de risc (preventie primara) si prin depistarea precoce si tratarea leziunilor cu potential malign (preventie secundara).
Cei mai importanti factori corelati cu riscul de a dezvolta o afectiune neoplazica sunt: fumatul, expunerea profesionala la substante toxice sau iritante, infectii recurente si persistente, alimentatia nesanatoasa, expunerea excesiva la soare, poluarea atmosferica, stressul, consumul de alcool, expunerea la noxe industriale, aditivii alimentari, obezitatea sau fluctuatiile ponderale mari si frecvente, terapia de lunga durata cu medicamente cu potential carcinogen.
Identificarea acestor factori de risc (care trebuie eliminati) la fiecare pacient, alaturi de antecedentele sale patologice, permite introducerea sa într-un program de screening. Screeningul este o metoda de depistare în masa (în populatia generala) care are ca scop descoperirea unei afectiuni canceroase înainte de aparitia manifestarilor clinice ale bolii. Screeningul se face printr-un test medical (clinic, radiologic, endoscopic, biologic, citologic) care separa 2 categorii de persoane: cele cu test pozitiv, care necesita investigatii suplimentare pentru confirmarea/infirmarea diagnosticului de cancer, si cele cu test negativ, la care riscul de a avea un cancer este minim. Pentru ca screeningul sa fie eficient, este important ca testul de diagnostic sa fie sensibil si specific, simplu de practicat si usor de tolerat de catre pacient, ieftin, lipsit de riscuri si fiabil.
TESTE DE SCREENING RECOMANDATE AMBELOR SEXE
> screeningul pentru cancerul colorectal se face prin efectuarea testului sângerarilor oculte în scaun (hemocult) la interval de 1-2 ani dupa 50 ani, tuseu rectal anual dupa vârsta de 40 ani si colonoscopie la 3-5 ani în populatia generala peste 50 ani. Pentru pacientii cu risc crescut de cancer colorectal (boli inflamatorii intestinale - rectocolitã ulcerohemoragica/boala Crohn, polipoza familiala) supravegherea colonoscopica se recomanda la interval de 6 luni -1 an si se va începe mai devreme.
> depistarea precoce a cancerului de piele se face prin examinarea leziunilor cutanate suspecte de catre medicul specialist, si daca este necesar, biopsierea lor.
> cancerul pulmonar este una din principalele cauze de deces prin cancer, însa nu a fost identificata o metoda de screening pentru depistarea sa precoce (radiografia toracica si examenul sputei nu s-au dovedit eficiente nici chiar la persoanele cu risc crescut - fumatori). Bronhoscopia cu lavaj bronhoalveolar ar avea o acuratete mare, dar nu îndeplineste celelalte criterii pentru un test de screening.
TESTE DE SCREENING RECOMANDATE FEMEILOR
> pentru depistarea precoce a cancerului de sân se recomanda autoexaminarea lunara (examinarea prin inspectie si palpare, atât în picioare cât si culcat, a ambilor sâni, la aproximativ 7-14 zile de la debutul menstruatiei, pentru ca sânii sa fie mai putin tensionati), examenul clinic la 3 ani pâna la vârsta de 40 ani si anual dupa aceasta vârsta, mamografie la 1-2 ani peste vârsta de 40 ani (sub aceasta vârsta se va practica ecografia mamara pentru depistarea unor leziuni ale glandei mamare). Pentru femeile cu factori de risc semnificativi (istoric familial de cancer de sân), mamografia poate fi practicata mai devreme de 40 ani si se va efectua mai frecvent.
> screeningul în cancerul de col uterin se face prin examen ginecologic anual si prin testarea Babes-Papanicolau la 1-2 ani (testarea se începe la cel mult 3 ani de la începerea vietii sexuale sau la vârsta de 21 ani si nu se întrerupe mai devreme de 65 ani; în cazul mai multor rezultate negative consecutive, testarea va fi recomandata la interval de 2-3 ani). Testul Babes-Papanicolau presupune recoltarea cu ajutorul unor periute a unui esantion de celule de la nivel cervical, care vor fi analizate de microscop. În cazul unui rezultat anormal la testul Babes-Papanicolau, se va practica colposcopia.
TESTE DE SCREENING RECOMANDATE BÃRBATILOR
> pentru descoperirea cât mai devreme a cancerului de prostata se recomanda dozarea anuala a PSA (antigenul specific prostatic) si efectuarea unui tuseu rectal anual (care poate depista neregularitati prostatice palpabile pe conturul rectal), dupa vârsta de 50 ani. Titrul PSA este o metoda utila în trierea pacientilor cu risc de cancer prostatic, însa este nespecifica (cresterea nivelului PSA în sânge apare si în infectii prostatice, adenom de prostata sau dupa ejaculare recenta). Cancerul prostatic este un cancer cu evolutie lenta si este asimptomatic/paucisimptomatic (modificari la urinare) perioade lungi de timp. În cazul unor rezultate anormale la tuseul rectal sau la dozarea PSA, se va efectua o ecografie transrectala si ulterior o biopsie. Barbatii cu risc crescut de a dezvolta cancer de prostata trebuie sa înceapa screeningul anual înca de la vârsta de 45 de ani.