Boala neoplazic? este prin defini?ie o proliferare celular? anarhic?, buy thumb cu invazie local? ?i la distan??.

Pe lângă caracterul invaziv, asigurat de o rată de diviziune crescută a celulelor neoplazice, afecţiunea canceroasă este şi consumptivă, în sensul că pentru dezvoltarea ei sunt necesare cantităţi mari de energie. Suportul metabolic al ţesutului neoplazic este în principal reprezentat de glucoză. Astfel, determinarea consumului de glucoză al unui ţesut ne-ar putea oferi informaţii preţioase cu privire la natura acelui ţesut. Exact acest lucru îl face tomografia cu emisie de pozitroni (PET), o investigaţie imagistică funcţională, care permite vizualizarea metabolismului ţesuturilor examinate. Împreună cu medicii radiologi, specialiştii în Medicină Nucleară au pus bazele unei noi tehnici diagnostice: PET-CT. Această metodă combină rezultatele examinării PET, care oferă informaţii funcţional-metabolice, cu cele ale examinării CT, care oferă informaţii anatomo-structurale. Examinarea PET-CT este astfel considerată o examinare imagistică de fuziune anatomo-metabolică, extrem de utilă în diagnosticul precoce al cancerului. Această tehnică înalt performantă îndeplineşte aşadar unul din principalele deziderate ale prevenţiei oncologice şi anume detecţia timpurie şi stadializarea corectă a diferitelor forme de cancer, care asigură premisele unui succes terapeutic complet. Avantajul major al PET-CT faţă de metodele imagistice anatomice (CT, IRM) constă în faptul că poate face o descriere funcţională a ţesutului examinat, descriere care poate uneori tranşa diagnosticul diferenţial între benignitate şi malignitate.

Principiul PET-CT

Explorarea PET-CT presupune realizarea concomintentă şi combinarea rezultatelor a 2 metode de examinare complementare: CT-ul oferă informaţii despre modificările anatomice şi structurale ale unui ţesut, iar PET scan-ul vizualizează metabolismul ţesutului examinat.

Principiul metodei PET constă în administrarea IV a unui analog al glucozei (deoxiglucoza) marcat cu un trasor radioactiv (Flor-18), compus radiofarmaceutic denumit FDG (18-fluorodeoxiglucoză). Scopul examinării PET este de a identifica ţesuturile cu un consum ridicat de glucoză. După administrarea IV, FDG se distribuie în tot organismul şi pătrunde pasiv în celulă, fiind un analag al glucozei. Odată pătrunsă în celulă, molecula de FDG va fi fosforilată şi se va acumula intracelular (fenomen de trapping). Înlocuirea în molecula de FDG a grupării hidroxil din poziţia 2 cu fluor, face ca trasorul să nu fie catabolizat şi să rămână cantonat în celulă, sub formă fosforilată (de FDG-6-PO4). Astfel, cu cât radiofarmaceuticul are o captare mai crescută într-un ţesut, cu atât acel ţesut are un metabolism glucidic mai ridicat, în care glucoza se acumulează în cantităţi mai mari. Celulele canceroase captează FDG de 5-6 ori mai mult decât celulele sănătoase, realizând astfel un contrast semnificativ la examinarea PET. Particularitatea celulelor neoplazice cu privire la metabolismul glocozei este dată de creşterea glicolizei anaerobe, creşterea activităţii hexo-kinazei (HK) şi piruvat-kinazei (PK), creşterea transportului membranar al glucozei (prin creşterea transportorilor GLUT-1 şi GLUT-3), modificări structurale şi funcţionale ale mitocondriilor. Acumularea FDG în zonele cu necesar crescut de glucoză permite o bună vizualizare a ţesuturilor hipercaptante, care semnifică prezenţa de celule tumorale cu activitate glucolitică crescută. Utilizarea FDG ca radiotrasor permite identificarea majorităţii tumorilor maligne: cancere mamare, colo-rectale, bronho-pulmonare, limfoame, melanoame. Un alt avantaj al radionuclidului F-18 este că are un timp de înjumătăţire relativ lung (110 min) şi că poate fi obţinut destul de uşor. De aceea el este preferat radioizotopilor C-11, O-15 şi N-13, care, deşi corespund celor 3 elemente fundamentale ale materiei vii, au un timp de înjumătăţire foarte scurt (20 minute, 123 secunde şi respectiv, 10 minute).

Aparate necesare:

• echipament integrat PET-CT
• ciclotron pentru obţinerea radionuclizilor (F-18)
• laborator de medicină nucleară pentru marcarea moleculelor active (analog de glucoză) cu trasorul radioactiv

Indicații ale examinării PET-CT

• depistarea precoce a tumorilor în cazul unei simptomatologii sugestive pentru o boală neoplazică, dar care nu poate fi identificată prin metode convenţionale
• precizarea diagnosticului de benignitate sau malignitate a unei formaţiuni tumorale
• detecţia tumorii primare în cazul metastazelor cu punct de plecare nedeterminat
• diferenţierea leziunilor cicatriciale sau necrotice post-terapeutice (după intervenţii chirurgicale sau radioterapie) de tumora reziduală sau recidivă locală

Scopurile examinării PET-CT

• determinarea cu precizie a extensiei locoregionale a unei tumori şi stadializarea corectă
• pre-terapeutică
• stabilirea celei mai adecvate atitudini terapeutice
• evaluarea eficienţei tratamentului oncologic şi restadializarea post-terapeutică
• ţesutul sănătos
• stabilirea prognosticului în funcţie de intensitatea captării radiotrasorului comparativ cu ţesutul sănătos adiacent

Avantajele examinării PET-CT

• asigură acurateţe ridicată în diagnosticul, stadializarea şi monitorizarea evolutivă a tumorii
• permite obţinerea concomitentă de imagini anatomo-funcţionale ale zonei examinate (spre deosebire de achiziţia separată a celor 2 tipuri de imagini şi suprapunerea lor pe baza unor repere anatomice, care este imperfectă datorită poziţiei variabile a pacientului, distanţei diferite faţă de detector în timpul obţinerii imaginii, necesităţii de deplasare a bolnavului între 2 aparate, programarea investigaţiilor în acelaşi interval orar).
• completează atât dezavantajul PET scan-ului (rezoluţie mică, care este completată prin precizia examinării CT), cât şi pe cel al CT-ului (absenţa datelor funcţionale, oferite de PET)
• permite analiza cu mare acurateţe a unor formaţiuni localizate în regiuni greu de evaluat imagistic (regiunea cervicală, cap, mediastin).

Descrierea examinării

Examinarea PET-CT este o investigaţie nedureroasă care se efectuează într-un serviciu de Medicină Nucleară şi durează aproximativ 30 minute. Iniţial se injectează intravenos radiotrasorul, apoi se va examina întreg corpul în aparatul de PET-CT. Această explorare imagistică permite identificarea precoce a unor leziuni tumorale greu de identificat prin alte metode diagnostice (detectează ţesut tumoral cu dimesiuni de câţiva mm). Eficacitatea tehnicii a fost dovedită prin faptul că în urma rezultatelor obţinute la PET-CT s-a reevaluat atitudinea terapeutică într-un număr semnificativ de cazuri.

Concluzii

Imagistica de fuziune PET-CT este o tehnică revoluţionară pentru oncologia nucleară, oferind o acurateţe mare în depistarea precoce, stadializarea, restadializarea post-terapeutică şi evaluarea răspunsului terapeutic în cancer.

Metoda combină informaţii funcţionale obţinute prin PET-scan cu informaţii anatomice obţinute prin CT şi elimină astfel dezavantajele celor 2 explorări realizate separat (rezoluţia mică a PET, care făcea imposibilă o localizare anatomică precisă a ţesutului glucozocaptant şi sensibilitatea scăzută a CT, care scapă leziunile milimetrice).

Ideea montării ambelor dispozitive pe acelaşi suport, în locul achiziţiei separate a imaginilor şi suprapunerea lor pe computer, a fost lansată de D. Townsend, în anul 1999.