Iat? care sunt principalele particularit??i reologice ale sistemelor vasculare - artere, sick vene, capilare ?i limfatice:
Particularităţile circulaţiei arteriale:
Proprietăţile arterelor:
- Elasticitatea: reprezintă proprietatea de a se destinde şi de a reveni la forma iniţială în funcţie de fluxul şi presiunea arterială a coloanei de sânge. Elasticitatea arterelor (în special a arterelor de calibru mare) permite acestora să acţioneze ca un amortizor pentru fluxul sangvin care este ejectat cu un regim presional mare şi sa preia o parte din energia cinetică generată în sistolă. Scăderea elasticităţii în ateroscleroză duce la creşterea RVP, creşterea postsarcinii şi îngreunarea efortului sistolic al cordului.
- Contractilitatea: reprezintă proprietatea arterelor de a-şi modifica diametrul prin contracţia sau relaxarea celulelor musculare netede de la nivelul mediei. Influenţarea contractilităţii este un important mecanism de reglare a fluxului sangvin în diverse teritorii.
Parametrii circulaţiei arteriale:
- viteza de circulaţie: scade progresiv de la nivelul arterelor mari (30 cm/s) spre arterele mici (5-6 cm/s) şi arteriole (0,2 cm/s), se poate măsura prin ecografie Doppler
- presiunea sangvină: reprezintă presiunea exercitată de fluxul sangvin pe unitatea de suprafaţă, scade progresiv de la nivelul Ao până la nivel arteriolar, este oscilantă, având maxime – presiunea sistolică (corespunde maximului ejecţiei ventriculare, 120-140 mmHg) şi minime – presiunea diastolică (presiunea minimă înregistrată exact înaintea debutului ejecţiei ventriculare, 60-80 mmHg), presiunea arterială medie = PD + (PS-PD)/3. Reglarea presiunii arteriale se face prin mecanisme rapide (lantenţă de activare: secunde, minute – răspunsuri şi reflexe nervoase) – mecanismul de feedback baroR, mecanismul de feedback chemoR și mecanismul ischemic al SNC (reflex Cushing) – sub 60 mmHg, mecanisme intermediare (lantenţă de activare: minute, ore) – mecanism vasoconstrictor al sistemului renină – angiotensină – aldosteron, stress-ul mecanic al vaselor sangvine și intensificarea/diminuarea transferului transcapilar pentru reajustarea volemiei, mecanisme lente (lantenţă de activare: ore, zile) – mecanisme renale (reglarea diurezei în funcţie de PA, controlul osmolarităţii, apetitul pentru sare) și mecanisme hormonale (aldosteron, ADH).
Determinarea presiunii arteriale se poate face direct, prin cataterism, sau indirect, prin palpare, oscilometrie sau auscultator (auscultarea zgomotelor Korotkov după comprimarea arterei brahiale).
Fluxul arterial variază direct proporţional cu raza vasului (r) la puterea a 4-a iar rezistenţa vasculară periferică, fiind invers proporţională cu fluxul, variază invers proporţional cu r4. Astfel, scăderea razei în cazul producerii VC duce la o creştere importantă a RVP iar creşterea razei în cazul producerii VD duce la scăderea RVP.
RVP este determinată în principal de tonusul contractil al arterelor mici şi arteriolelor. Pe lângă tonusul vasomotor, RVP mai este influenţată de elasticitatea arterelor şi de vâscozitatea sângelui. Creşterea vâscozităţii sangvine duce la creşterea stressului mecanic (creşte frecarea sângelui pe endoteliu) şi declanşarea metabolizării intense a acidului arahidonic cu formarea de prostanoizi – efect antiagregant şi vasodilatator – scade RVP.
Circulaţia aterială este influenţată pozitiv în zona de sub planul inimii (la presiunea dezvoltată în artere de VS se adaugă presiunea unei coloane de 130 cm = 90 mmHg) şi negativ în zona de deasupra planului inimii (din presiunea dezvoltată de către VS se scade presiunea unei coloane de 50 cm = 35 mmHg)
Particularităţile circulaţiei venoase:
Proprietăţile venelor:
- Distensibilitatea: reprezintă capacitatea vaselor de a-şi modifica volumul în condiţiile modificării presiunii sangvine. Venele sunt de 8 ori mai distensibile decât arterele. Datorită distensibilităţii mari, venele joacă rol de rezervor sangvin.
- Complianţa: reprezintă variaţia de volum în raport cu variaţia de presiune. Complianţa venoasă este de 24 ori mai mare decât cea aterială (venele sunt de 8 ori mai distensibile şi au un volum de 3 ori mai mare).
Parametrii circulaţiei venoase:
- viteza de circulaţie: creşte progresiv de la nivelul venulelor postcapilare până la VCS
- presiunea sangvină: presiunea venoasă scade progresiv către venele cave. Circulaţia venoasă este influenţată pozitiv de gravitaţie în zona de deasupra planului cordului şi negativ în zona de sub planul cordului. Întoarcerea venoasă (ÎV) = reprezintă volumul de sânge colectat şi transportat prin venele mari către AD.
Factorii ce favorizează ÎV sunt:
intravasculari:
- diferenţa de presiune hidrostatică între capetele sistemului (presiunea reziduală, după teritoriul capilar este de 10-15 mmHg, iar presiunea în AD este de 0-2 mmHg, gradient ce asigură ÎV în clinostatism)
- sistemul de valvule venoase, care asigură un sens unidirecţional de curgere a coloanei de sânge (antigravitaţional în zona de sub planul cordului).
- aspiraţia cardiacă exercitată de VD atât în sistolă (în SVD planul ventil al cordului este tracţionat în jos, spre apex, ducând la distensia AD, scăderea presiunii atriale şi favorizarea fluxului dinspre venele cave spre AD), cât şi în diastolă (deschiderea tricuspidei favorizează curgerea pasivă a sângelui dinspre venele cave – AD – VD).
extravasculari:
- musculatura din jurul venelor are un efect de pompă prin compresia venoasă pe care o realizează atunci când se contractă
- fazele respiraţiei: în inspir scade presiunea intratoracică şi creşte ÎV; în expirul forţat cu glota închisă (manevra Valsalva – în tuse, defecaţie) ÎV scade semnificativ
- excursiile diafragmului: în inspir diafragmul coboară, creşte presiunea intrabdominală şi comprimă venele abdominale astfel încât este favorizat fluxul spre torace
în cadrul mănunchiurilor vasculonervoase cuprinse în teci conjuctive fibroase, presiunea arterială şi pulsaţiile sistolice comprimă venele omonime şi favorizează ÎV.
Particularităţile circulaţiei capilare:
Proprietăţile capilarelor:
- teritoriul capilar este un teritoriu cu o suprafaţă mare, ce permite un schimb adecvat între capilare şi interstiţiu
- fluxul sangvin capilar depinde de tonusul contractil al sfincterelor precapilare
- teritoriul capilar este bogat în ţesuturi cu metabolism intens (muşchi, cord, ficat) şi sărac în ţesuturi cu metabolism scăzut
Parametrii circulaţiei capilarelor:
- viteza de circulaţie: viteza de circulaţiei este de extrem de scăzută (<1 mm/s), pentru a permite schimburile între capilar şi interstiţiu
- presiunea sangvină: este adaptată schimburilor transcapilare:
- la capătul arterial: presiunea hidrostatică > presiunea coloid osmotică => filtrare
- la capătul venos: presiunea hidrostatică < presiunea coloid osmotică => reabsorbţie
- presiunea hidrostatică în capilarele sistemice este de 25 mmHg, în capilarele pulmonare de 7 mmHg şi în capilarele glomerulare din rinichi de 60 mmHg
- mecanisme de transport la nivel capilar: difuziune (în sensul gradientului de concentraţie), filtrare (conform presiunilor din legea lui Starling), osmoză, pinocitoză, transportul se poate face para sau transcelular
Particularităţile circulaţiei limfatice:
- este alcătuită din capilare limfatice, vase şi ducte limfatice şi ganglioni limfatici
- drenează în sistemul venos (canalul toracic în confluentul jugujosubclavicular stâng) iar ductul limfatic drept în VJI dreaptă.
- preia circa 10% din componentele filtrate în interstiţiu şi care nu au fost reabsorbite
- rol imunologic prin conducerea antigenelor în ganglioni, transportă leucocitele şi Ac
- compoziţia limfei este asemănătoare cu cea a plasmei, cu mici particularităţi: la nivel intestinal este bogată în lipide (chilomicroni) iar la nivel hepatic este bogată în proteine
- parametrii circulaţiei capilare: fluxul limfatic este redus iar presiunea în capilarele limfatice este şi ea redusă