Pacemakerul si defibrilatorul implantabil sunt dispozitive folosite pentru controlul aritmiilor cardiace severe, care nu pot fi tratate medicamentos.
Ambele se implantează printr-o procedură chirurgicală minoră, subcutanat, la nivelul toracelui superior, subclavicular, și transmit impulsuri electrice către cord prin intermediul unor electrozi. Device-urile de ultimă generație sunt construite astfel încât pot furniza suficientă energie pentru defibrilare, fără a mai fi nevoie de montarea de electrozi intracardiac.
Defibrilatorul este specializat pentru a trata tahiaritmiile cardiace, în timp ce pacemakerul stimulează electric cordul atunci când activitatea electrică intrinsecă a miocardului este anormal scăzută sau absentă.
Pacemakerul are rolul de a menține frecvența normală de contracție a cordului, prevenind episoadele de bradicardie și oprind episoadele de tahicardie. El nu funcționează permanent, ci intră în acțiune atunci când frecvența cardiacă devine prea scăzută, accelerând-o. Pacemakerul are așadar 2 funcții: prima este cea de sensing – constând în depistarea activității electrice spontane a cordului, iar cea de-a doua este pacingul – adică descărcarea de stimuli electrici atunci când frecvența cardiacă este prea scăzută sau chiar absentă. Majoritatea pacemakerelor au 2 electrozi, unul în atriul drept și unul în ventriculul drept, care asigură coordonarea între cele 2 etaje ale cordului drept. În insuficiența cardiacă severă, se montează un electrod și la nivelul ventriculului stâng, în vederea restaurării contracției coordonate, sincrone, a celor doi ventriculi – în această situație vorbim de pacing biventricular sau terapie de resincronizare cardiacă (CRT, cardiac resynchronization therapy).
Defibrilatorul implantabil (ICD, implantable cardioverter-defibrillator) este un dispozitiv ceva mai avansat, în sensul că el nu citește doar frecvența cardiacă, ci și ritmul cardiac. Dacă depistează un ritm periculos (cum este o aritmie ventriculară malignă de tipul tahicardiei sau fibrilației ventriculare), descarcă un șoc – adică face o defibrilare. Așadar, defibrilatorul implantabil salvează vieți prin prevenirea morții subite aritmice. Dispozitivele de generație mai nouă funcționează atât ca defibrilator cât și ca pacemaker – astfel, dacă se detectează o alură ventriculară peste pragul setat, dispozitivul va încerca pacing antitahicardic sau overdrive pacing (descărcând o succesiune de pulsuri rapide cu scopul de a opri tahicardia ventriculară), iar dacă pacingul eșuează, va intra în acțiune defibrilarea.
Citește și Dispozitive care interferă cu pacemaker-ul cardiac.