Moartea cardiacă subită

Moartea cardiacă subită (MCS) reprezintă decesul neașteptat de cauză cardiacă apărut într-o perioadă foarte scurtă de timp (de obicei în decurs de 1 oră de la debutul simptomelor), la persoane fără boală cardiacă cunoscută.

De obicei moartea cardiacă subită apare prin mecanism aritmic, prin declanșarea unor aritmii ventriculare maligne precum fibrilația ventriculară.

Principalele cauze de moarte cardiacă subită sunt:

  • Ischemie miocardică acută, în contextul unei ateroscleroze coronariene preexistente dar nediagnosticate
  • Boală coronariană non-aterosclerotică (arterită coronariană, embolie coronariană, punți miocardice cu efect compresiv pe coronare)
  • Anomalii congenitale cardiace, inclusiv operații pentru acestea
  • Valvulopatii (Stenoză aortică, Prolaps de valvă mitrală)
  • Miocardită
  • Cardiomiopatie hipertrofică sau dilatativă, cardiomiopatie aritmogenă de ventricul drept
  • Hipertensiune pulmonară
  • Hipertrofie cardiacă
  • Embolie pulmonară masivă
  • Instabilitate electrică cardiacă (sindrom de reperfuzie miocardică, remodelare ventriculară post-infarct)
  • Anomalii electrofiziologice (sindrom de QT lung, sindrom Brugada, sindrom Wolff-Parkinson-White)
  • Consum de droguri (cocaină), medicamente antiaritmice (care la doze mici/mari pot avea efect proaritmic)
  • Commotio cordis (urmare a unui traumatism toracic)

Moartea cardiacă subită apare mai frecvent în timpul efortului fizic. Sunt binecunoscute cazurile de MCS la sportivi de performanță care dezvoltă aritmii sau ischemie critică în timpul meciurilor sau probelor competiționale.  

Semne și simptome

Pacienții la risc pentru MCS pot avea simptome prodromale de tipul durere toracică, palpitații sau pre-sincopă.  

Tratament

În cazul producerii unui stop cardiac, se instituie măsurile de resuscitare și suport vital. Defibrilarea precoce este măsura cea mai utilă pentru salvarea pacientului în stop, cu minimizarea riscului de sechele neurologice; în acest sens, în spațiile publice din anumite țări există defibrilatoare (semi-)automate externe, care pot fi folosite și de către persoane fără pregătire medicală, dacă asistă un stop. La măsurile de resuscitare se adaugă terapia farmacologică specifică (în funcție de ritmul inițial de oprire cardiacă) și hipotermia terapeutică (pentru limitarea injuriei neurologice secundară ischemiei cerebrale ca urmare a stopului).

Pentru prevenția MCS, la pacienții cu risc aritmic crescut, există recomandarea de montare a unui defibrilator implantabil.

Add comment


Security code
Refresh