Grupa de sânge a fiecaruia dintre noi este caracterizata din punct de vedere al sistemului ABO si Rh. Si asa cum exista incompatibilitatea de Rh în sarcina, poate va întrebati când apare incompatibilitatea ABO?
Ei bine, incompatibilitatea ABO este destul de frecventă în sarcină (20-25%), însă boala hemolitică a nou-născutului apare rareori (1 din 200 cazuri). De ce incompatibilitatea ABO nu este atât de gravă precum incompatibilitatea Rh?
Să ne reamintim pe scurt despre sistemul ABO. Acesta cuprinde 4 grupe sangvine, definite pe baza prezenței sau absenței antigenelor A și B pe suprafața eritrocitelor – 0 (niciunul dintre cele 2 antigene), A (doar antigenul A), B (doar antigenul B) și AB (ambele antigene). În funcție de aceste antigene, în serul pacienților există o serie de aglutinine (anticorpi) corespunzător cu fiecare grupă sangvină: grupa 0 conține anticorpi anti-A (α) și anti-B (β), grupa A doar anti-B (β), grupa B doar anti-A (α) iar grupa AB niciunul.
Riscul incompatibilității ABO apare atunci când fătul este de grup A sau B iar mama de grup 0: astfel anticorpii IgG anti-A sau anti-B din sângele mamei pot trece placenta și ataca eritrocitele fetale cu antigen A, respectiv B, producând hemoliză (distrugerea eritrocitelor).
De ce este rareori importantă incompatibilitatea materno-fetală în sistem ABO?
- expresia antigenelor A și B pe globulele roșii este destul de scăzută în viața fetală și la naștere, ceea ce poate fi insuficient pentru declanșarea unui răspuns imun matern (antigenele apar spre sfârșitul lunii a 8-a, urmând să se maturizeze pe măsură ce copilul înaintează în vârstă)
- majoritatea anticorpilor anti-A și anti-B sunt de tip IgM (molecule mari), care nu pot traversa placenta
- există multe alte celule decât eritrocitele care exprimă antigenele A și B și care pot “absorbi” parte din anticorpii materni, rămânând astfel mai puțin anticorpi disponibili pentru a distruge hematiile
În majoritatea cazurilor de incompatibilitate ABO nu este nevoie de tratament, anemia și icterul fiind minime. Rareori hemoliza este mai severă și necesită fototerapie sau chiar exsangvinotransfuzie.