Cararacta nu este o boal? exclusiv a vârstnicilor. Al?turi de glaucom ?i retinopatie, sickness ea reprezint? una din complica?iile oculare ale diabetului zaharat.
Diabeticii au un risc cu 60% mai mare de a dezvolta cataractă față de populația generală. De ce sunt persoanele cu diabet predispuse să facă cataractă? Hiperglicemia cronică caracteristică diabetului face ca glucoza să pătrundă la nivelul cristalinului, unde sub acțiunea unei enzime numită aldozo-reductază este transformată în glucitol (sorbitol). Sorbitolul nu poate difuza prin membrana celulară, se acumulează în cristalin, atrage osmotic apa și duce la edemațierea fibrelor cristalinului, care în timp va duce la caratactă (opacifierea cristalinului). Prin același mecanism apare cararacta și în galactozemie, unde galactoza este convertită la galactitiol (dulcitol). La diabetici, activitatea aldozo-reductazei crește odată cu creșterea concentrației de glucoză în țesuturile care nu sunt insulino-sensibile (cristalin, nervi periferici, glomeruli renali).
Persoanele cu cataractă pot acuza scăderea vederii, vedere încețoșată, culori șterse. În stadii incipiente, edemul cristalinului se poate remite iar acuitatea vizuală poate reveni dacă se obține un control bun al glicemiei (sub 120-140 mg/dl la 1-2 ore post-prandial). Diabeticii dezvoltă cataractă la vârste mai mici decât populația generală și au o evoluție mai rapidă a acestei afecțiuni.
Tratamentul constă în: controlul diabetului prin dietă și medicație, inhibitori de aldozo-reductază (tolrestat – retras de pe piață, epalrestat, ranirestat), alte suplimente (acid lipoic) și chirurgie (extracție extracapsulară a cataractei sau facoemulsificare și implantare de cristalin artificial de cameră posterioară).