Hormonul de cre?tere (somatotropina, treat HGH – human growth hormone) este o substan?? endogen? secretat? de glanda hipofiz?, care promoveaz? cre?terea corporal? în perioada copil?riei ?i a adolescen?ei. HGH acţionează asupra ţesutului hepatic şi a altor ţesuturi în scopul stimulării producerii de IGF-I (insulin-like growth factor I), care e responsabil de efectele de creştere ale HGH şi reflectă şi cantitatea de hormon produsă. IGF-I stimulează proliferarea condrocitelor, care promovează creşterea osoasă. De asemenea, se pare că IGF-I este la fel de important şi în creşterea masei musculare, prin stimularea diferenţierii şi proliferării mioblaştilor. IGF-I stimulează pătrunderea aminoacizilor în celule şi sinteza proteică la nivel muscular şi la nivelul altor celule. Sinteza HGH este modulată de o serie de factori, cum sunt: stressul, efrortul fizic, somnul şi cantitatea de hormon din sânge (feed-back). O dată cu vârsta şi la persoanele obeze, IGF-I şi HGH tind să scadă. O persoană de 60 ani are o cantitate de HGH în organism mai mică cu 80% faţă de un tânăr de 20 de ani. Semnele scăderii cantităţii acestui hormon sunt: creşterea ţesutului adipos, anxietate, izolare socială, stare de sănătate precară, stare generală proastă.
În ultimii ani, terapia anti-aging cu hormon de creştere a fost intens mediatizată prin intermediul internetului. Internetul a reuşit să dea o altă dimensiune pieţei HGH. O multitudine de site-uri web şi spam-uri au promovat toate formele de prezentare ale hormonului sintetic (forme orale, forme cu eliberare intermitentă, produse homeopatice). Cu toate că această formă inovativă de tratament împotriva efectelor timpului este foarte costisitoare (depăşind uneori 1000 de dolari pe lună), numărul persoanelor care apelează la ea creşte pe zi ce trece.
Descoperirea elixirului tinereţii
În anul 1988, doctorul Daniel Rudman a observat importanţa administrării HGH la pacienţii săi bătrâni, după ce starea de sănătate a acestora s-a îmbunătăţit la căteva săptămâni de la tratament. Articolul lui Daniel Rudman a fost publicat în anul 1990 în revista New England of Medicine, în el fiind raportate efectele observate în urma administrării HGH. Beneficiile observate de Rudman erau: stare de bine cu reducerea depresiei, scăderea ţesutului adipos, creşterea masei musculare, creşterea mobilităţii, iar după câteva luni, creşterea elasticităţii tegumentelor. Un alt presupus beneficiu era întărirea sistemului imun: rata infecţiilor a scăzut, recuperarea a fost mai rapidă, alergiile s-au atenuat, iar bolile autoimune s-au ameliorat. Pentru că sistemul imun este decisiv în apărarea antitumorală, se pare că prin efectele produse, HGH reduce riscul apariţiei neoplasmelor maligne şi grăbeşte vindecarea în tratamentul cancerelor.
Articolul a incitat la înfiinţarea mai multor clinici „anti-aging” şi la apariţia mai multor publicaţii (ex. „Grow young with HGH – Întinereşte cu HGH”) care promovau efectele hormonului de creştere asupra prevenirii sau reversibilităţii procesului de îmbătrânire.
Doza cu potenţial anti-aging recomandată de specialişti
Doza săptămânală folosită de medici pentru prevenirea sau reversibilitatea procesului de îmbătrânire este cuprinsă între 0,01 şi 0,02 mg/kg corp, administrată subcutanat în 2-3 doze divizate. Nivelele serice ale hormonului de creştere vor fi monitorizate înainte şi pe toată durata tratamentului. Fercevenţa administrării va fi redusă sau chiar stopată după ce valoarea plasmatică a IGF-I atinge valorile întâlnite la vârstele cuprinse între 21 şi 31 de ani.
Unele site-uri web pun la dispoziţia cumpărărtorilor forme de administrare orală sau inhalatorie pentru HGH. Din nefericire pentru cei care le-au cumpărat, acestea nu s-au dovedit eficiente. HGH este un hormon cu structură peptidică, care e degradat de sucul gastric, astfel că preparatele orale sunt inactivate înainte de putea a acţiona. Specularea pieţei a dus la fabricarea unor produse cu aşa-zise proprietăţi de stimulare a sintezei endogene de HGH (un fel de GHR – growth hormone releasers). Aceste formule orale sunt create pe baza studiilor efectelor argininei administrate intravenos. Aceasta produce creşteri tranzitorii ale concentraţiilor serice de HGH. Forma de administrare a acestora le condamnă eficacitatea încă de la început.
Companiile farmaceutice se luptă pentru crearea de produse care să stimuleze secreţia endogenă a HGH. Unul dintre aceste produse este capromorelina, cu care s-au făcut studii clinice pe persoane în vârstă. Deşi capromorelina creşte sinteza HGH şi masa musculară şi produce modeste îmbunătăţiri ale funcţiei psihice, ea nu a fost încă aprobată de FDA (Food and Drug Administration). Precauţiile în ceea ce priveşte aprobarea acestei substanţe anti-aging se bazează pe ideea că îmbătrânirea nu este considerată o boală ce necesită tratament.
Păreri diferite
Ultimele cercetări din domeniu arată că nu există nicio dovadă că HGH ar fi mai presus de timp. Până în prezent nu s-a descoperit „glonţul magic” care să oprească procesul de îmbătrânire sau să dea ceasul înapoi. Mai mult, se pare că administrarea de HGH are serioase reacţii adverse, cum sunt: mărirea de volum a articulaţii, dureri articulare, sindrom de tunel carpian, hipertensiune, diabet, insuficienţă cardiacă şi disfuncţii tiroidiene.
În timp ce administrarea injectabilă de HGH este considerată eficientă şi pertinentă la copiii cu deficite de creştere şi la adulţii ale căror glande hipofize nu secretă o cantitate suficientă de hormon pentru menţinerea echilibrului metabolic, administrarea acestui hormon sintetic la persoanele în vârstă sănătoase este privită circumspect. Pentru a-şi susţine afirmaţiile, cercetătorii au demonstrat că nu au fost observate modificări semnificative după administrarea de HGH ale: densităţii osoase, valorilor colesterolului şi trigliceridelor şi consumului maxim de oxigen.
În plus, până în acest moment nu se cunosc efectele pe termen lung ale administrării HGH la bătrâni, în special în ceea ce priveşte riscul apariţiei unui cancer.
Dacă nivelurile hromonale măsurate la vârstele cuprinse între 20 şi 30 ani sunt sigure şi indispensabile pentru sănătate şi tonus, acesta nu este un motiv că aceleaşi valori sunt sigure şi benefice la alte categorii de vârstă.
„Nu există date care să sugereze că administrarea de HGH la o persoană sănătoasă o va face să trăiască mai mult” Hau Liu, MD, cercetător în divizia de endocrinologie din Center for Primary Care and Outcomes Research. Este posibil ca în viitor, terapiile de substituţie cu hormoni esenţiali ale căror valori scad cu vârsta, să fie considerate la fel de importante ca administrarea de insulină la diabetici.
Femeile nu ar trebui să fie prea entuziasmate gândindu-se la HGH ca la un medicament minune. Pentru viitorul apropiat, pentru menţinerea sănătăţii, o dietă potrivită şi exerciţiul fizic sunt singurele care pot asigura un corp tânăr. Ar trebui să urmăm sfaturile părinţilor şi ale medicilor: „Mânâncă bine!. Fă sport! Consumă băuturi alcoolice în cantitate moderată! Nu fuma şi nu pierde nopţile!”
Surse bibliografice:
- Can Growth Hormone Prevent Aging? Mary Lee Vance, M.D.
- Growth Hormone Schemes and Scams, Stephen Barrett, M.D.
- Can HGH make you younger?, Mark Stibich, Ph.D.
- Growth Hormone Ineffective for Anti-Aging, Studies Say, DAN CHILDS ABC News Medical Unit
- Human Growth Hormone: Anti-Aging Wonder Drug?, Simeon Margolis, M.D., Ph.D.