Hipotensiunea arteriala este un sindrom caracterizat prin scaderea valorilor tensiunii arteriale sub 90/60 mmHg.

Definirea hipotensiunii arteriale include condiții normale de hidratare, temperatură și tonus vasomotor. Hipotensiunea arterială cronică este bine tolerată dacă pacientul este “obișnuit” cu valori tensionale mai mici, problemele apărând în situația în care apare hipotensiune arterială acută la un pacient cu valori tensionale normale sau chiar crescute. Dat fiind faptul că ateroscleroza avansată produce hipoperfuzie difuză, hipotensiunea arterială este mai frecventă la vârstnici (deși patologia cardiovasculară predominantă la această categorie de pacienți este hipertensiunea arterială); hipotensiunea postprandială este prezentă la peste 1/3 din populația de vârsta a treia. Hipotensiunea poate apărea în mod normal la sportivii de performanță, care prezintă o hipertonie a sistemului parasimpatic. La majoritatea pacienților, hipotensiunea arterială devine simptomatică doar în anumite condiții care reduc fluxul sangvin către organele vitale (postprandial, la schimbarea poziției corpului). Se estimează că circa 1 din 20 indivizi suferă de hipotensiune arterială.

Clasificare

• hipotensiunea arterială esențială – frecventă la femeile tinere
• hipotensiunea arterială simptomatică
• hipotensiunea arterială ortostatică (posturală) – se caracterizează printr-o scădere cu peste 20 mmHg a tensiunii arteriale sistolice la trecerea din clinostatism în ortostatism. La trecerea din poziție culcată în picioare, o mare parte din sânge este direcționat către vasele din extremitățile inferioare și pentru a preveni scăderea tensiunii arteriale sistemice, organismul acționează prin activarea sistemului nervos autonom care declanșează vasoconstricție și tahicardie. Hipotensiunea arterială ortostatică este o expresie a unei disfuncții autonome.

Cauze de hipotensiune arterială

• disautonomie
• expunere la temperaturi mari, hipertermie
• pierderi de sânge (hemoragii, menstruație abundentă și prelungită)
• pierderi hidroelectrolitice digestive (vărsături, diaree)
• deshidratare severă
• boli endocrine (hipotiroidism, insuficiență adrenală - boala Addison, diabet zaharat)
• exces de medicație antihipertensivă
• reacție adversă a unor medicamente (nitrați, antiparkinsoniene, antipsihotice, neuroleptice, anxiolitice, sedative, hipnotice, antidepresive triciclice)
• insuficiență cardiacă, aritmii cardiace, pericardită constrictivă, pericardită lichidiană (tamponadă pericardică), stenoza aortică, stenoza mitrală, embolie pulmonară
• reacții alergice severe (șoc anafilactic)
• disfuncții ale sistemului nervos central (sindromul Shy-Drager)
• leziuni ale măduvei spinării, tumori cerebrale, afecțiuni hipotalamice
• neuropatie periferică și autonomă (de cauză metabolică, paraneoplazică)
• alcoolism
• afecțiuni hepatice
• sarcină
• septicemie
• amiloidoză

Semne și simptome

Semnele și simptomele se datorează hipoperfuziei cordului, rinichilor, musculaturii și sistemului nervos central.

• tulburări de vedere (vedere încețosată)
• stări confuzionale, amețeală, somnolență
• cefalee frontoparietală sau parietooccipitală
• tulburări de echilibru
• lipotimie (presincopă), sincopă
• slăbiciune musculară, fatigabilitate
• tulburări cognitive
• tegumente palide, reci și umede
• oligurie
• puls slab

Diagnostic

Diagnosticul hipotensiunii arteriale se pune pe baza măsurării tensiunii arteriale la cel puțin 3 determinări spațiate temporal, la ambele brațe (pentru a exclude o coarctație de aortă).

Pentru diagnosticul etiologic pot fi necesare:

• hemoleucogramă
• EKG, ecocardiogramă, Holter-EKG, test de efort EKG
• glicemie
• ionogramă
• evaluarea unor cauze de hemoragie (digestivă, genitală)
• probe de funcționalitate renală și hepatică

Tratament

Măsuri generale:

• hidratare crescută 2-3 litri/zi
• dietă bogată în sare
• reducerea dozelor, schimbarea sau întreruperea medicamentelor care pot genera hipotensiune arterială (antihipertensive, neuroleptice, antidepresive triciclice, nitrați, antiparkinsoniene)
• program regulat de exerciții fizice
• evitarea ridicării bruște din pat (se recomandă pacientului întâi să se ridice la marginea patului și abia apoi să treacă în ortostatism)
• evitarea eforturilor fizice intense și susținute (ex. ridicarea de greutăți mari)
• evitarea dușurilor fierbinți
• consumul de mese mici și dese, ingestia lentă și a unor cantități mici de alimente
• purtarea de ciorapi elastici compresivi
• evitarea efectuării de manevre vagale (compresia sinusului carotic, compresia globilor oculari, efort de defecație)
• încurajarea consumului de cafea

Măsuri farmacologice:

• fludrocortizon – este un mineralocorticoid sintetic care stimulează retenția hidrosalină la nivel renal, ducând astfel la creșterea volemiei și implicit a presiunii arteriale. Deoarece fludrocortizonul acționează ca și hormonul corticosuprarenalian aldosteron – crește reabsorbția de sodiu (Na) și excreția de potasiu (K), se recomandă suplimentarea alimentară cu K pentru a preveni apariția hipopotasemiei.
• midodrin – este un prodrog care prin intermediul metabolitului său activ (desglyMidodrin) are efect vasopresor acționând ca agonist al receptorilor α1-adrenergici. Midodrin produce o creștere a tonusului vascular și o creștere a presiunii arteriale, fără a avea efecte asupra receptorilor beta-adrenergici cardiaci. Deoarece nu difuzează prin bariera hematoencefalică, nu prezintă efecte adverse nervos centrale.
• desmopressin (analog de vasopresină) – este un agonist al receptorilor V2 de la nivelul tubilor colectori renali și produce același efect ca hormonul antidiuretic: crește reabsorbția apei prin inserarea unor canale de apă numite aquaporine.

Complicații

Hipotensiunea arterială prezintă risc de evenimente ischemice (coronariene, cerevrovasculare) și de traumatisme prin cădere (prin evenimente sincopale, vertiij, amețeală).