Hiperinflația pulmonară este un sindrom clinico-radiologic caracterizat prin creșterea cantității de aer rezidual pulmonar (spirometric, volumul rezidual și capacitatea reziduală funcțională sunt crescute).

Semnele radiologice de hiperinflație pulmonară:

• torace destins, aparent blocat în inspir
• hipertransparență a câmpurilor pulmonare
• creșterea numărului de spații intercostale
• spații intercostale lărgite
• coaste orizontalizate
• unghi xifoidian obtuz
• diafragm aplatizat
• siluetă cardiacă îngustată (“cord în picătură”)

Semnele clinice de hiperinflație pulmonară:

• torace cu diametru antero-posterior mărit
• ampliații respiratorii (excursii toracice) limitate, sub 2 cm
• hipersonoritate la percuție (în special la baze), cu dispariția matității precordiale
• vibrații vocale diminuate, murmur vezicular cu expir prelungit
• matitate cardiacă și hepatică diminuată/dispărută

Hiperinflația pulmonară are ca și corespondent spirometric creșterea volumelor și capacităților pulmonare. Consecințele hiperinflației sunt reprezentate de tulburări ale dinamicii cutiei toracice și ale mușchilor respiratori, creșterea consumului de oxigen la respirație, risc de hipercapnie, intoleranță la efort și dispnee.

Cauze

Sindromul de hiperinflație pulmonară este întâlnit în bronșita cronică, BPCO (bronhopneumopatia cronică obstructivă), emfizemul pulmonar, astmul bronșic sau bronșiolita (wheezingul recurent) la copii.

Tratament

Tratamentul cu bronhodilatatoare ameliorează hiperinflația prin scăderea gradului de obstrucție a căilor aeriene și permiterea ieșirii aerului în expir.