Hidrocu?ia este o form? de ?oc termic care apare la imersia brusc? a corpului în ap? rece. Hidrocu?ia poate duce la sincop? sau chiar la deces.
Ea apare ca urmare a diferenței de temperatură între piele și apa foarte rece. În mod normal, temperatura corpului este menținută între 36 și 37 grade Celsius, prin acțiunea concordantă a mecanismelor de termogeneză și termoliză (proces numit termoreglare), iar mediul extern influențează foarte puțin această valoare. În condițiile unei expuneri bruște la o temperatură foarte scăzută (cum este imersia în apă rece), mecanismele de termoreglare nu pot intra în acțiune atât de repede pentru a corecta pierderea de căldură cu mediul extern și apare o răcire bruscă a organismului.
Cum apare hidrocuția?
O situație cu risc de hidrocuție este statul la soare (plajă, câmp) pe timpul verii, urmat de efectuarea unui duș rece sau a unei băi reci (mare, piscină). Pe durata expunerii la soare organismul acumulează căldură și încearcă să o disipeze în mediul extern, pentru a menține constantă temperatura corporală: cel mai amplu mecanism activat în această situație este vasodilatația și creșterea frecvenței cardiace, care sporesc fluxul sagvin cutanat și favorizează transpirația. Dacă în acest moment intrăm în apă foarte rece, temperatura la nivelul pielii va scădea foarte mult și va apărea o vasoconstricție puternică. Această constricție a vaselor sangvine duce la creșterea rezistenței periferice, care la rândul ei contribuie la creșterea tensiunii arteriale. Cum tensiunea arterială este produsul dintre rezistența vasculară și debitul cardiac, cordul va încerca să reducă hipertensiunea prin scăderea debitului cardiac (apare o stimulare vagală cu bradicardie). În condițiile unui debit cardiac mic, apare hipoperfuzie cerebrală și alterarea stării de conștiență sub forma sincopei (dacă este vorba despre baie în apa mării, căderea în apă ca urmare a sincopei poate duce la înec și deces). Un alt mecanism prin care poate apărea decesul este vasoconstricția vaselor de la nivelul bulbului, cu oprirea centrului respirator. Hidrocuția este denumită și înecul uscat.
Hidrocuția poate uneori fi precedată de semne premonitorii: frisoane, tremor al întregului corp, crampe musculare (toate acestea fiind mecanisme prin care corpul încearcă să genereze căldură), cefalee, senzație bruscă de oboseală extremă sau anxietate, prurit, urticarie, tulburări de vedere sau auz. Riscul de hidrocuție la imersia în apă rece este mai mare dacă statul prelungit la soare este acompaniat și de consum de alcool (care produce vasodilatație) sau ingestia unei mese copioase (digestia crește temperatura internă cu circa 1 grad Celsius). Vârstnicii, copiii și persoanele obeze au un risc mai mare de hidrocuție.
În fața unei persoane care suferă hidrocuție, atitudinea este de a-l scoate imediat din apa rece, de a verifica semnele vitale (dacă sunt prezente se plasează în poziție laterală de siguranță) și de a începe resuscitarea cardiopulmonară (dacă semnele vitale sunt absente). După restabilirea semnelor vitale se va efectua încălzirea progresivă a corpului cu pături până la sosirea echipajului medical de urgență.
Cum poate fi prevenită hidrocuția?
- evitarea imersiei în apă după stat prelungit la soare, mese copioase, efort fizic intens sau consum de alcool
- umezirea cu puțină apă a zonelor cu densitate mare de receptori termici, înainte de a intra în apă: gât, ceafă, piept, spate, față (pentru a permite mecanismelor termoreglatoare să intre în acțiune)
- intrarea progresivă în apă (trebuie evitate scufundările sau aruncările)
- evitarea zonelor de plajă nesupravegheate sau fără persoane în jur
- abținerea de la a face baie dacă temperatura apei este sub 18 grade Celsius pentru adulți și sub 20 pentru copii (la începutul sezonului estival)
foto: timkuiper.wordpress.com