Analize pentru diagnosticul infecției HIV

Infec?ia HIV (virusul imunodeficien?ei umane) se diagnostic? prin teste serologice care eviden?iaz? anticorpii anti-HIV.

Testarea este recomandată celor cu context epidemiologic (comportament sexual la risc, transfuzii de sânge, manvere parenterale, proceduri nesterile de tipul tatuaje sau piercing), manifestări clinice evocatoare de HIV-SIDA (adenopatie generalizată, sindrom retroviral acut, candidoză persistentă, infecții oportuniste), persoanelor abuzate sexual, donatorilor de sânge/organe, gravidelor în primul trimestru de sarcină, celor cu risc de expunere profesională (cadre medicale) precum și la cerere.

Diagnosticul infecției HIV se face după un algoritm de screening a prezenței anticorpilor anti-HIV prin test ELISA, care dacă sunt pozitivi necesită confirmare printr-un test Western-Blot.

Testul ELISA (Enzyme-linked immunosorbent assay) sau EIA (enzyme immunoassay) se realizează prin punerea în contact a serului pacientului cu antigene virale produse în laborator, astfel că dacă persoana testată are anticorpi anti-HIV va apărea o reacție antigen-anticorp și rezultatul va ieși pozitiv. Testul ELISA poate da rezultate fals-pozitive (caz în care se recomandă retestarea cu o tehnică diferită) sau fals-negative (dacă pacientul se află în fereastră imunologică, adică intervalul în care nu au apărut încă anticorpii anti-HIV).   Seroconversia, adică apariția anticorpilor anti-HIV, poate apărea după 4-12 săptămâni de la momentul infecției, interval în care testul imunoenzimatic ELISA poate fi negativ. Testul are o sensibilitate foarte mare (aproape de 100%), ceea ce înseamnă că identifică în proporție aproape de 100% pe cei care au anticorpi anti-HIV (rata fals-negativilor este aproape 0, cu excepția celor aflați în fereastră serologică sau celor cu subtip O). Testele de ultimă generație (a 4-a) permit detectarea, pe lângă anticorpii anti-HIV1 și HIV2, și a antigenului p24 (marker precoce de infecție, este pozitiv la cei aflați în fereastră imunologică). Anticorpii anti-HIV pot fi detectați și în alte lichide biologice precum urină sau salivă, însă testele de sânge sunt utilizate cel mai frecvent.

Dacă rezultatul la testul ELISA iese negativ, pacientul este considerat seronegativ HIV dacă nu există argumente sugestive pentru infecție HIV (și pacientul să se afle în fereastră serologică). Dacă rezultatul la testul ELISA iese pozitiv, se recomandă efectuarea unui nou test ELISA după altă tehnică și pe o altă probă de sânge. Dacă există 2 teste ELISA pozitive se recomandă efectuarea unui test Western Blot.

Testul Western Blot este un test de confirmare care evidențiază prezența anticorpilor împotriva anumitor proteine specifice HIV, separate prin electroforeză și transferate pe o membrană de nitroceluloză. Testul este considerat pozitiv dacă există anticorpi împotriva a cel puțin 2 antigene virale (gp120, gp41, p24, p17, p7p9), dintre care unul de suprafață. Interpretarea rezultatelor testului Western Blot se face astfel: dacă există minim 2 anticorpi împotriva antigenelor HIV – testul este reactiv (pacientul este HIV seropozitiv), dacă există o reacție dar insuficientă pentru îndeplinirea criteriilor de rezultat pozitiv  – testul este nedeterminat, iar dacă nu există niciun anticorp prezent – testul este nereactiv (iar pacientul HIV negativ). În cazul unui rezultat nedeterminat, se așteaptă 3-6 luni și se retestează ELISA și Western Blot, iar dacă rezultatul este tot nedeterminat se consideră pacientul ca fiind HIV negativ sau se recomandă unui PCR pentru ARN-HIV.

Testul ELISA are o sensibilitate foarte mare și este folosit pentru screeningul infecției HIV, iar testul Western Blot este înalt specific și confirmă infecția HIV.

Alte teste specifice pentru infecția HIV sunt:

• determinarea valorii limfocitelor CD4+ și a raportului CD4/CD8 pentru stadializarea și evaluarea progresiei infecției
• dozarea viremiei (încărcătură virală, ARN-HIV seric) prin RT-PCR se face pentru monitorizarea eficienței tratamentului antiretroviral și stabilirea contagiozității
• dozarea ADN-ului proviral prin PCR se face pentru diagnostic la nou-născuți și sugari (la care anticorpii materni pot persista până la 12 luni) și pentru diagnostic precoce după expunere la sânge contaminat cu HIV
• genotipare ADN/ARN viral
• culturi virale