Gonoreea (Blenoragia) este printre cele mai frecvente boli cu transmitere sexual?. Denumirea popular? a blenoragiei este sculamentul.
Cauze
Agentul etiologic al infecţiei este reprezentat de un coc reniform Gram negativ ce poartă numele de Neisseria gonorrhoeae. Diametrul lung este de 1,5 µm, iar cel scurt de 1µm. Sunt germeni imobili şi nesporulaţi, încapsulaţi câte doi cu diametrele mari faţă în faţă. N. Gonorrhoeae este puţin rezistentă în mediul extern. Este patogenă datorită multiplicării masive la poarta de intare, invazivitatea fiind redusă. Produce o endotoxină care se fixează pe vasele locale determinând inflamaţii. Bacteria se localizează la nivelul tractului genital, cavităţii bucale, rectului şi ochilor. La femei, locul de elecţie pentru localizarea iniţială este colul uterin. Gonorea se transmite de obicei în urma contactelor sexuale vaginale, orale şi anale neprotejate. Se poate transmite şi pe cale verticală, în timpul naşterii pe cale naturală, de la o mamă infectată la nou-născut. Sursa de infecţie este reprezentată de omul bolnav. Riscurile de a contacta infecţia de la o persoană infectată în timpul contactului sexual sunt mai mari la femei faţă de bărbaţi. Cu toate acestea, infecţiile gonococice sunt mai frecvente la bărbaţi decât la femei, dar nu sunt toate diagnosticate deoarece sunt inaparente.
Bacteria poate fi inoculată la nivelul organismului şi în urma contacului mâinilor sau obiectelor murdare (contaminate) cu mucoasele.
Clinic: semne și simptome
Bolile produse de gonococ sunt: uretrite, prostatite şi epididimite la bărbaţi, cervicite, anexite şi metrite la femei, endocardită gonococică, meningită gonococică. Perioada de incubaţie este cuprinsă între 10 şi 20 de zile, iar simptomele apar între 15 şi 20 de zile de la infectare. O mare parte dintre cazurile de gonoree sunt asimptomatice sau subclinice. Majoritatea cazurilor de îmbolnăvire debutează cu o formă acută, cu simptome evidente:
- secreţie abundentă verzuie la nivel genital
- disurie (dificultăţi la urinare), arsuri în timpul urinării, meatus urinar de culoare roşie
- metroragie (sângerări între menstre)
- sângerări vaginale după contactul sexual
- inflamaţie a cervixului uterin
- crampe, dureri abdominale, vomă, febră, metroragii sugerează apariţia unei boli inflamatorii pelvine (BIP)
- dureri la nivelul scrotului
- mărire de volum a scrotului
La nou-născuţii pe cale vaginală din mamele infectate poate apărea oftalmia nou-născutului. Netrată, acestă conjunctivită poate evolua până la orbire.
Complicaţiile infecţiei netratate la bărbaţi sunt: epididimita, prostatita, uretrita. Netratată, gonoreea la femei poate evolua până la boală inflamatorie pelvină, sindrom Fitz-Hugh- Curtis, artrită.
Alte sechele ale infecţiei cu gonococ la femei sunt: avortul septic, corioamnionita în sarcină, sterilitatea, sarcinile ectopice.
Diagnostic
Diagnosticul bacteriologic este foarte rapid şi ieftin: se fac 2 frotiuri, unul colorat Giemsa, iar celălalt cu albastru de metilen. Produsele patologice recoltate sunt: lichid de secreţie uretrală sau vaginală, raclaj cornean, urină, sânge, exudat faringian. Se pot efectua şi culturi pe medii îmbogăţite din produsele patologice recoltate. Pentru stabilirea susceptibilităţii bacteriei la unele antibiotice se va face antibiograma. În cazul infecţiilor cornice se poate practica şi diagnosticul imunologic, ce constă într-o RFC (reacţie de fixare a complementului). Ultrasonografia poate evidenţia mărirea de volum a trompelor uterine sau unele abcese la nivelul anexelor aparatului genital feminin. La femeile suspectate a fi infectate cu N. gonorrhoeae se va face obligatoriu un test de sarcină, deoarece unele antibiotice (fluorochinolonele spre exemplu) sunt contraindicate în sarcină.
Diagnosticul diferenţial se va face cu: infecţiile cu Chlamydia, endometrioza, torsiunea de testicul, ITU (infecţii ale tractului urinar), vaginita, conjunctivita negonococică, endocardita negonococică, artrita septică.
Tratament
Profilaxia infecţiei se va face prin evitarea contactelor sexuale neprotejate şi folosirea prezervativului. În cazul gravidelor infectate, pentru evitarea infectării nou-născutului se recomandă naşterea prin cezariană. La nou-născuţii pe cale vaginală din mame infectate, profilaxia infecţiei (conjunctivita nou-născutului) se va face prin administrarea de nitrat de argint pe pleoape sau prin administrarea de eritromicină în picături. Există însă posibilitatea apariţiei unei conjunctivite chimice în urma administrării nitratului, dar care va dispărea de la sine în câteva zile.
Pentru stabilirea unui tratament corespunzător se va face antibiograma, deoarece marea majoritate a gonococilor sunt rezistenţi la penicilină (produc β-lactamază). Antibioticele utile în blenoragie sunt: amoxicilină, ampicilină, azitromicină, cefixim, ceftaxim, cefpodoxim, ceftriaxonă, ciprofloxacin, levofloxacin, ofloxacin. O singură doză de antibiotic este suficientă.