Suprarenalele

Suprarenalele sunt glande endocrine pereche, case situate la polul superior al celor 2 rinichi, sale fiind deci organe retroperitoneale. Sunt alc?tuite dintr-o por?iune central? – medulosuprarenala (MSR) ?i o por?iune periferic? – corticosuprarenala (CSR).

Suprarenala stângă este dispusă la polul superior şi coboară medial spre hilul rinichiului stâng. Suprarenala dreaptă este localizată la polul superior al rinichiului drept

Greutate: 15g la adult. Dimensiuni: lungime – 5 cm, lăţime – 3 cm, grosime – 2 cm.

Vascularizaţie arterială: este dată de arterele suprarenale superioare (ramuri din artera diafragmatică inferioară), mijlocii (ramuri din aorta abdominală) şi inferioare (ramuri din arterele renale). Cele 3 artere suprarenale dar ramuri capsulare care formează un plex capsular. Din plexul capsular pornesc arteriole corticale şi arteriole medulare care se capilarizează. Arteriolele corticale se capilarizează şi formează un plex subcapsular case se continuă cu arteriole lungi, rectilinii, care se vor recapilariza şi vor foam un plex capilar profund ce se deschide în reţeaua de capilare din MSR (formată prin capilarizarea arteriolelor medulare).

Drenajul venos se face în vena suprarenală, care este tributară venei renale (pe stânga) şi  VCI (pe dreapta).

Embriologie

Corticosuprarenala are origine mezodermală, derivând din epiteliul celomic. Primordiul CSR este reprezentat de 2 mase ce apar de o parte şi de alta a mezenterului dorsal; ulterior, acestea proliferează şi se desprind de epiteliul celomic, formând cortexul fetal. Din acelaşi epiteliu se va forma ulterior o foiţă care va înconjura cortexul fetal, formând cortexul permanent.

Medulosuprarenala are origine neuroectodermală, derivând din crestele neurale.

Histologie

Suprarenalele sunt alcătuite dintr-o porţiune externă, palidă, cu aspect striat – corticala şi o porţiune internă – medulara. La periferie prezintă o capsulă alcătuită din ţesut conjuctiv fibros care trimite septuri în parenchimul glandei dar care nu o compartimentează în lobi sau lobuli.

Din punct de vedere al celularităţii, CSR prezintă celule secretorii întrepătrunse de capilare sinusoide. Celulele sunt organizate în 3 zone, din punct de vedere histologic şi funcţional:

• zona glomerulară (15%) – celulele sunt organizate sub formă de cuiburi, au citoplasmă slab acidofilă şi secretă mineralocorticoizi (aldosteron).
• zona fasciculată (65%) – celulele sunt organizate sub formă de cordoane, sunt mari, poligonale, iar citoplasma este puternic vacuolară datorită conţinutului ridicat în picături lipidice (motiv pentru care aceste celule au fost denumite spongiocite); secretă glucocorticoizi (cortizol) şi cantităţi mici de androgeni.
• zona reticulată (10%) – celulele sunt organizate sub formă de cordoane scurte ce se ramifică şi se anastomozează între ele, au o citoplasmă acidofilă; sintetizează androgeni şi cantităţi mici de glucocorticoizi.

Celulele CSR prezintă un REN bine dezvoltat, picături lipidice şi nu au granule de secreţie, deoarece secreţia este continuă.

Medulosuprarenala (10% din SR) este considerată un paraganglion simpatic (este o structură cu activitate endocrină având origine nervoasă, se asociează cu componente ale SNV şi are în structura sa celuele provenite din crestele neurale = celule cromafine, implicate în sinteza de amine şi peptide mici). Alţi paraganglioni sunt: simpatici (organul Zuckerkandl, pe traiectul AMS) şi parasimpatici (glomusul carotic).

Din punct de vedere al celularităţii, MSR cuprinde celule secretorii organizate în cuiburi sau cordoane ramificate. Există 2 tipuri celulare:

• celule cromafine (feocromocite) – sunt celule care dau reacţie cromafină (sub acţiunea unor agenţi oxidanţi precum K₂Cr₂O_7­ conţinutul granulelor de secreţie se oxidează şi polimerizează, formând un depozit de culoare brună - adrenocrom). Sunt celule mari, columnare, cu citoplasma bazofilă, aspect fin granular şi nucleu eucromatic. Granulele sunt situate la polul apical, unde celula vine în raport cu un capilar sangvin. Fiecare celulă face sinapsă cu fibre simpatice preganglionare (sinapsă colinergică, cu mediaţie nicotinică). Circa 80% dintre celule secretă adrenalină şi 20% noradrenalină. Granulele se secreţie diferă prin aspectul la microscopul electronic: cele adrenergice sunt mici, electronodense şi ocupă întreaga veziculă, pe când cele noradrenergice sunt mai mari, iar materialul electronodens nu ocupă întreaga veziculă, ci este situat excentric.
• fibre simpatice postganglionare

Fiziologie

1. Fiziologia corticosuprarenalei (CSR)

Sinteza hormonilor corticosuprarenalieni: colesterol => pregnenolon => progesteron / 17 hidroxipregnenolon => 17 hidroxiprogesteron => aldosteron, cortizol, dehidroepiandosteron (DHEA).

Glucocorticoizii (GC)

• sintetizaţi la nivelul zonei fasciculate a CSR: cortizol/hidrocortizon
• secreţia fiziologică: 20-25 mg/24 ore
• mecanism de acţiune: acţionează pe receptori intracitoplasmatici ce fac parte din familia receptorilor nucleari (receptorul este menţinut în stare inactivă prin asocierea cu 2 proteine de şoc termic – heat shock proteins – HSP 90 şi HSP 70 şi o imunofilină cu GM =56 kDa); după legarea GC de R cele 2 HSP şi imunofilina se desprind, iar complexul GC-R translocă în nucleu, unde se fixează de ADN la nivelul unui situs specific denumit GRE (glucocorticoid responsive element). GC-R reglează activitatea ARN-pol, este iniţiată transcripţia şi sinteza de ARN mesager, care se va finaliza cu sinteza de proteine specifice – lipocortina. Lipocortina inhibă PLA₂, blocând astfel cascada acidului arahidonic. Medierea efectelor glucocorticoizilor prin intermediul receptorilor nucleari asigură o latenţă mare, de 1-2 ore.
• în sânge, GC circulă legaţi de proteine (90%)  - în principal CBP (corticosteroid binding protein) - şi în formă liberă.
• efecte
  • pe metabolismul proteic: creşte catabolismul şi scade anabolismul proteic
  • pe metabolismul glucidic: efect hiperglicemiant
  • pe metabolismul lipidic: cresc lipoliza
  • pe metabolismul hidromineral: posedă şi efect mineralocorticoid (retenţie NaCl şi retenţie hidrică)
  • cresc deminelarizarea osoasă, potenţează activitatea catecolaminelor prin expunerea receptorilor adrenergici
  • efecte farmacologice: antiinflamator, antialergic, limfopenic, imunosupresor,
• terapia cu glucocorticoizi presupune efecte adverse semnficative: inhibarea axului hipotalamo-hipofizar cu insuficienţă suprarenaliană, risc ulcerigen, risc de osteoporoză, risc de DZ secundar (adrenal).
• reglarea secreţiei:
  • bucle de feedback între CSR (prin hormonii GC), hipotalamus (prin CRH) şi hipofiză (prin ACTH)
  • stresul psihoemoţional duce la stimularea HT cu eliberarea de CRH => ACTH => secreţie de GC

Mineralocorticoizii

• sintetizaţi la nivelul zonei glomerulare a CSR: aldosteron
• efecte renale (proţiunea distală a TCD şi TC): creşte reabsorbţia Na⁺, creşte secreţia de K⁺, creşte reabsorbţia de Cl^- şi HCO₃
• reglarea secreţiei:
  • creşterea K⁺ plasmatic şi scăderea Na⁺ determină secreţie de aldosteron
  • sistemul renină-angiotensină-aldosteron: angiotensinogenul (α₂ globulină sintetizată în ficat) este convertit, sub acţiunea reninei (sintetizată la nivelul aparatului juxtaglomerular) în AG I (decapaptid). AG I este în continuare convertit la AG II (octapeptid) sub acţiunea enzimei de conversie (sintetizată la nivel pulmonar). AG II are efect VC şi stimulează secreţia de aldosteron şi ADH. AG II este degradată sub acţiunea angiotensinazelor la compuşi inactivi.

Androgenii

• sintetizaţi la nivelul zonei reticulate a CSR: DHEA şi în cantităţi foarte mici progesteron şi estrogeni
• efecte: cresc sinteza proteică, cresc masa musculară, stimuleză osteogeneza şi determină apariţia caracterelor sexuale secundare masculine

2. Fiziologia medulosuprarenalei (MSR)

Sinteza hormonilor medulosuprarenalieni: Porneşte de la aminoacidul tirozină, care, intracitoplasmatic, sub acţiunea tirozin-hidroxilazei este convertit la dopa şi în continuare, sub acţiunea dopa-decarboxilazei, la dopamină. Dopamina este înglobată în vezicula golgiană şi sub acţiunea dopaminβ-hidroxilazei se formează noradrenalina. Noradrenalina iese din granulă în citosol, unde sub acţiunea PNMT (feniletanolamin-N-metil-transferaza) formează adrenalina. Adrenalina este ulterior recaptată în granula de secreţie.

În granulă, pe lângă catecolamine (dopamină, noradrenalină sau adrenalină în funcţie de bagajul enzimatic al fiecărei celule) se mai găsesc cromogranine, encefaline şi ATP.

Reglarea activităţii celulare este exclusiv nervoasă. Sub acţiunea impulsului nervos transmis sinapsei colinergice are loc exocitoza catecolaminelor.

Metabolizarea catecolaminelor:

Metabolizarea se poate face prin acţiunea MAO (monoaminoxidază, enzimă cu localizare mitocondrială) sau a COMT (catecol-O-metiltransferază, enzimă cu localizare în fanta sinaptică).

După metabolizare rezultă acid dihidroximandelic (după acţiunea MAO) şi normetanefrină/metanefrină (sub acţiunea COMT), compuşi care în final sunt metabolizaţi până la acid vanilmandelic (VMA).

Mecanismul de acţiune:

Acţionează pe receptori specifici, ce fac parte din categoria receptorilor cuplaţi cu proteinele G.

Acţiunea catecolaminelor:

Noradrenalina: efect predominant pe aparatul cardiovascular, acţionează aproape exlusiv pe receptorii α (efectul stimulării receptorilor β este neglijabil), produce vasoconstricţie, creşte rezistenţa vasculară periferică (creşte TA) şi creşte volemia ca urmare a contracţiei capsulei splinei

Adrenalina: efect predominant pe musculatura netedă şi metabolică, acţionează pe toţi receptorii adrenergici, determină vasoconstricţie în teritoriile cu densitate mare de receptori α1 (cutanat, mucos, splahnic) şi vasodilataţie la nivelul teritoriilor cu densitate mare de receptori β2 (muscular, renal, coronar, cerebral) – centralizează circulaţia; stimulează se asemenea activitatea cordului, creşte volemia prin contracţia capsulei splinei, determină bronhodilataţie, midriază. Ca urmare a acţiunii adrenalinei TAS creşte (creşte DC ca urmare a creşterii volemiei şi a activităţii cordului) şi TAD scade (ca urmare a vasodilataţiei în teritoriile muscular, renal şi cerebral ce reprezintă un procent important din DC)

Dopamina: efect predominant pe aparatul cardiovascular, agonist β1 şi vasodilatator.

Reglarea funcţiei MSR:

• prin mecanism nervos
• stimularea baroreceptorilor carotidieni şi aortici cu declanşarea reflexului presor
• MSR este stimulată în condiţii de stress, frig, traumatism
• glucocorticoizii şi hormonii tiroidieni potenţează catecolaminele

Investigaţii pentru funcţia glandei suprarenale

Corticosuprarenala:

• Evaluarea glicemiei, ionogramei
• Dozarea cortizolului plasmatic
• Dozarea 17-cetosteroizilor în urină

Medulosuprarenala:

• Dozarea acidului vanil mandelic şi a catecolaminelor urinare