Zovirax (acyclovir) - prospect
Formă de prezentare: Tablete 200 mg: tablete de culoare bleu-pal, în formă de scut, inscripţionate Zovirax pe una din feţe şi cu un triunghi pe cealaltă, ce conţin 200 mg Aciclovir; tablete 400 mg: tablete de culoare roz, în formă de scut, inscripţionate Zovirax 400 pe una din feţe şi cu un triunghi pe cealaltă, ce conţin 400 mg Aciclovir; tablete 800 mg: tablete de culoare bleu-pal, cu formă elongat-biconvexă, inscripţionate Zovirax 800 pe una din feţe şi cu o crestătură transversală pe cealaltă, ce conţin 800 mg Aciclovir. Suspensie 200 mg/5 ml: suspensie orală, albă, cu aromă de banane, ce conţine 200 mg Aciclovir în fiecare 5 ml. Suspensie 400 mg/5 ml: suspensie orală, albă, cu aromă de portocale, ce conţine 400 mg Aciclovir în fiecare 5 ml. Pulbere injectabilă 500 mg/flacon.
Indicaţii: Zovirax tablete şi suspensie este indicat în tratamentul infecţiilor cu virus herpes simplex ale pielii şi mucoaselor, inclusiv herpesul genital iniţial şi recurent. Zovirax tablete şi suspensie este indicat în supresia infecţiilor recurente (prevenirea recăderilor) cu virusul herpes simplex la pacienţii imunocompetenţi. Zovirax tablete şi suspensie este indicat în profilaxia infecţiilor cu virus herpes simplex la pacienţii imunocompromişi. Zovirax tablete şi suspensie este indicat în tratamentul varicelei şi a herpesului zoster. Studiile au arătat că tratamentul precoce cu Zovirax are un efect benefic asupra durerilor şi poate reduce incidenţa nevralgiei postherpetice. Zovirax este indicat pentru tratamentul herpesului la pacienţii sever imunocompromisi, în special cei cu boala HIV avansată (CD4 sub 200/mm3) sau cei cu transplant de măduvă osoasă, reducind mortalitatea în ambele cazuri. În plus, Zovirax oferă o profilaxie eficientă pentru bolile determinate de virusul herpetic.
Doze şi mod de administrare: Tratamentul infecţiei cu herpes simplex la adulţi: Se administrează 200 mg Zovirax de 5 ori pe zi, la aproximativ 4 ore interval (omiţând doza de noapte). Tratamentul trebuie continuat timp de 5 zile dar în cazul infecţiilor iniţial severe această perioadă se prelungeşte. La pacienţii cu imunodeficienţă severă (ex. după transplant medular) sau la pacienţii cu deficit de absorbţie intestinală doza poate fi dublată la 400 mg Zovirax, sau se poate recurge la tratamentul intravenos. Administrarea trebuie să înceapă cât mai curând după debutul infecţiei; pentru episoadele recurente, aceasta trebuie să înceapă, de preferat, în timpul perioadei prodromale sau când apar primele leziuni. Supresia infecţiilor cu herpes simplex la adulţi: Pentru supresia infecţiei cu herpes simplex la pacienţi imunocompetenţi, trebuie să se administreze 200 mg Zovirax de 4 ori pe zi, la 6 ore interval. În cazul multor pacienţi este eficientă schema cu 400 mg Zovirax de 2 ori pe zi, la aproximativ 12 ore interval. Pot fi eficiente doze de 200 mg Zovirax de 3 ori pe zi la aproximativ 8 ore interval, sau chiar de 2 ori pe zi la aproximativ 12 ore interval. Unii pacienţi pot face recăderi la doze zilnice de 800 mg. Terapia trebuie întreruptă periodic la intervale de 6-12 luni pentru a observa posibilele schimbări intervenite în istoria naturală a bolii. Profilaxia infecţiilor cu herpes simplex la adulţi: Pentru profilaxia infecţiilor cu herpes simplex la pacienţii imunocompromişi trebuie să se administreze 200 mg Zovirax de 4 ori pe zi, la 6 ore interval. La pacienţii sever imunodeprimaţi (ex. după transplant medular) sau la pacienţii cu deficit de absorbţie intestinală, doza poate fi dublată la 400 mg Zovirax de 4 ori pe zi, sau se poate considera tratamentul intravenos. Durata profilaxiei este în funcţie de durata perioadei de risc. Tratamentul infecţiei cu herpes zoster: Pentru tratamentul infecţiei cu herpes zoster se administrează 800 mg Zovirax de 5 ori pe zi la 4 ore interval, omiţând doza de noapte. Tratamentul trebuie să dureze 7 zile. La pacienţii cu imunodeficienţă severă (ex. după transplant medular) sau la pacienţii cu deficit de absorbţie intestinală se recomandă administrarea intravenoasă. Administrarea trebuie să înceapă cât mai precoce după debutul infecţiei; tratamentul are rezultate mai bune dacă este iniţiat cât mai curând posibil după apariţia rashului. Copii: Pentru tratamentul herpesului simplex şi profilaxia infecţiilor cu herpes simplex la pacienţi imunodeprimaţi, copiii în vârstă de peste 2 ani primesc doze identice cu cele pentru adulţi, iar copiii sub vârsta de 2 ani primesc jumătate din dozele de adulţi. Se recomandă folosirea de Zovirax suspensie. Nu există informaţii specifice despre supresia infecţiei cu herpes simplex sau tratamentul herpesului zoster la copiii imunocompetenţi. Vârstnici: La vârstnici, clearanceul total al Zovirax scade paralel cu clearanceul creatininei. La pacienţii în vârstă, în tratament cu doze mari de Zovirax oral, trebuie acordată o atenţie deosebită hidratării adecvate, precum şi reducerii dozelor la cei cu afectare renală. Afecţiuni renale: În tratamentul infecţiilor cu herpes simplex la pacienţii cu afecţiuni renale dozele per os recomandate nu duc la o acumulare de Zovirax peste nivelele considerate “de siguranţă” la perfuziile intravenoase. Oricum, la pacienţii cu afectare funcţională renală severă (clearanceul creatininei sub 10 ml/min) se recomandă doze de 200 mg Zovirax de 2 ori pe zi la aproximativ 12 ore interval. În tratamentul infecţiilor zoster este recomandat ca doza să se reducă la 800 mg Zovirax de 2 ori pe zi (la aproximativ 12 ore interval) la pacienţii cu afectare renală severă (clearanceul creatininei sub 10 ml/min) şi la 800 mg Zovirax de 3 ori pe zi la pacienţii cu afectare renală moderată (clearanceul creatininei între 10-25 ml/min).
Contraindicaţii: Zovirax tablete şi suspensie este contraindicat la pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută la Aciclovir.
Precauţii: Mutageneză: Rezultatul unor variate teste in vitro şi in vivo arată că Zovirax nu prezintă risc genetic la om. Carcinogeneză: Studii pe termen lung pe şobolani şi şoareci au arătat că Zovirax nu este carcinogenic. Teratogeneză: Administrarea sistemică de Zovirax în teste standard acceptate internaţional nu a produs efecte embriotoxice sau teratogene la şobolani, iepuri sau şoareci. În teste nonstandard pe şobolani s-au observat anomalii fetale, dar numai în urma administrării unor doze subcutanate atât de mari încât a apărut toxicitatea maternă. Relevanţa clinică a acestor rezultate este neclară.
Efecte asupra fertilităţii: Efecte adverse reversibile asupra spermatogenezei, asociate unei toxicităţi generale, s-au constatat la şobolani şi câini, numai la doze cu mult în exces faţă de dozele terapeutice recomandate. Studii pe două generaţii de şoareci nu au evidenţiat nici un efect al administrării orale de Zovirax asupra fertilităţii. Nu există experienţă în ceea ce priveşte efectul Zovirax asupra fertilităţii femeii. Zovirax tablete nu are un efect definit asupra numărului, morfologiei şi motilităţii spermatozoizilor la om.
Interacţiuni medicamentoase: Probenecidul creşte timpul de înjumătăţire şi zona de sub curba concentraţiei plasmatice a Zovirax administrat sistemic. Alte medicamente care afectează fiziologia renală pot influenţa farmacocinetica Zovirax. Oricum experienţa clinică nu a evidenţiat alte intercţiuni medicamentoase ale Zovirax.
Efecte secundare şi reacţii adverse: La câţiva pacienţi care au primit Zovirax oral s-a observat apariţia de rash (care s-a remis la întreruperea tratamentului) şi reacţii gastrointestinale precum greaţă, vărsături, diaree şi dureri abdominale. În studii dublu orb, controlate placebo, incidenţa reacţiilor gastrointestinale a fost similară cu cea a grupului placebo. Au fost raportate ocazional reacţii neurologice reversibile precum ameţeală, stări confuzionale, halucinaţii, somnolenţă, convulsii, de regulă la pacienţii cu afecţiuni renale, la care dozele au fost în exces faţă de cele recomandate sau cu alţi factori predispozanţi. Ocazional s-a înregistrat alopecie difuză. Deoarece acest tip de alopecie a fost observat la pacienţi cu o mare varietate de afecţiuni şi tratamente asociate, relaţia cu Aciclovirul este greu de precizat. Rar s-au observat şi alte reacţii la pacienţii în tratament cu Zovirax per os precum creşteri medii tranzitorii ale bilirubinei şi enzimelor hepatice, creşteri uşoare ale ureei şi creatininei sanguine, scăderea uşoară a indicilor hematologici, cefalee şi astenie.
Sarcină şi alăptare: Sarcină: Există puţine date referitoare la folosirea Zovirax în timpul sarcinii. De aceea trebuie avută grijă în evaluarea beneficiilor potenţiale ale tratamentului pentru mamă în raport cu posibilele riscuri fetale. Lactaţie: În urma administrării de 200 mg Zovirax de 5 ori pe zi, Zovirax a fost decelat în laptele matern la concentraţii de 0,6-4,1 ori mai mari faţă de concentraţia plasmatică corespunzătoare. Aceste nivele, teoretic, pot expune sugarul la doze de Zovirax de până la 0,3 mg/kg corp/zi. De aceea Zovirax se administrează cu precauţie la femeile care alăptează.
Supradozare: Zovirax este numai parţial absorbit din tractul gastrointestinal. Este puţin probabil să apară efecte toxice serioase la o doză unică de până la 5 g. Nu există date referitoare la consecinţele ingestiei unor doze superioare. Accidental s-au administrat doze unice intravenoase de până la 80 mg/kg corp fără efecte adverse. Ingestia unor doze mai mari de 5 g necesită observarea atentă a pacientului. Aciclovir este dializabil.
Precauţii farmaceutice: Tablete 200 mg, 400 mg şi 800 mg: A se păstra la loc uscat, la temperaturi sub 25 grade Celsius. Suspensie 200 mg/5 ml: A se păstra la temperaturi sub 25 grade Celsius. Suspensie 400 mg/5 ml: A se păstra la temperaturi sub 30 grade Celsius. Suspensia de Zovirax 200 mg/5 ml poate fi diluată cu un volum egal de sirop sau soluţie sorbitol 70% (necristalizantă). Produsul diluat este stabil 4 săptămâni la 25 grade Celsius, dar se recomandă ca toate diluţiile să fie proaspăt preparate.
Informaţii suplimentare: Pacienţii trebuie atenţionaţi să asigure evitarea transmiterii virale, în special când există leziuni active.
Mod de acţiune: Aciclovirul este un analog sintetic de nucleozid purinic, cu activitate inhibitorie in vivo şi in vitro împotriva virusurilor herpetice umane, incluzînd virusul Herpes simplex (HSV) tip 1 şi 2 şi Varicelo-zosterian (VZV), Epstein Barr (EBV) şi Citomegalic (CMV). În culturi de celule, Zovirax are cea mai puternică activitate antivirală împotriva HSV-1, fiind urmată, în ordine descrescătoare, de HSV-2, VZV, EBV şi CMV. Activitatea inhibitorie a Zovirax pentru HSV-1, HSV-2, VZV, EBV şi CMV este înalt selectivă. Timidinkinaza (TK) din celulele normale, neinfectate, nu foloseşte Zovirax ca substrat, astfel că toxicitatea asupra celulelor gazdă de mamifer este scăzută; totuşi, TK codificată de HSV, VZV şi EBV transformă Zovirax în Aciclovir-monofosfat, un analog nucleozidic, transformat în continuare de enzimele celulare în difosfat, şi în final, în trifosfat. Aciclovir-trifosfat interferă cu ADN-polimeraza virală şi inhibă replicarea ADN-ului viral cu întreruperea lanţului în urma încorporării în ADN-ul viral. Cure prelungite sau repetate de Zovirax la pacienţii imunodeprimaţi sever pot duce la selectarea unor specii virale cu sensibilitate redusă, care pot să nu mai răspundă la continuarea terapiei cu Zovirax. Cele mai multe prelevate cu sensibilitate redusă prezentau o relativă deficienţă a TK virale; oricum, s-au raportat suşe cu TK sau ADN-polimerază alterate. Expunerea in vitro a HSV la Zovirax poate duce de asemenea la selectarea de suşe cu sensibilitate redusă. Relaţia dintre sensibilitatea HSV in vitro şi răspunsul clinic la terapia cu Zovirax este neclară.
Farmacocinetică: Zovirax se absoarbe numai parţial în intestin. Concentraţia plasmatică maximă (Cmax) a fost de 3,1 micromoli (0,7mcg/ml) după doze de 200 mg Zovirax administrate la 4 ore, iar concentraţia plasmatică minimă (Cmin) a fost de 1,8 micromoli (0,4 mcg/ml). Concentraţiile plasmatice maxime (Cmax) corespunzătoare administrării de 400 mg, şi respectiv 800 mg Zovirax, administrate la 4 ore au fost de 5,3 micromoli (1,2 mcg/ml), şi respectiv de 8 micromoli (1,8 mcg/ml), iar concentraţiile plasmatice minime (Cmin) au fost de 2,7 micromoli (0,6 mcg/ml), şi respectiv de 4 micromoli (0,9 mcg/ml). La adulţi timpul de înjumătăţire plasmatică după administrare i.v. a Zovirax este de 2,9 ore. Cea mai mare parte din medicament se excretă nemodificat prin rinichi. Clearanceul renal al Zovirax este mult mai mare decât clearanceul creatininei, aratând că la eliminarea medicamentului contribuie atât filtrarea glomerulară cât şi secreţia tubulară. Singurul metabolit important al Zovirax este 9-Carboximethoximethilguanina, reprezentînd 10-15% din doza excretată în urină. Când Zovirax este admininstrat la 1 oră după 1 g de Probenecid, se constată că timpul de înjumătăţire şi zona de sub curba concentraţiei plasmatice-timp cresc cu 18%, respectiv 40%. La adulţi după administrarea timp de o oră a unei doze de 2,5 mg/kg corp, 5 mg/kg corp şi 10 mg/kg corp în perfuzie s-au obţinut medii ale concentraţiilor plasmatice maxime (Cmax) de 22,7 micromoli (5,1 mcg/ml), 43,6 micromoli (9,8 mcg/ml) şi respectiv de 92 micromoli (20,7 mcg/ml). Nivelele plasmatice minime (Cmin) corespunzătoare după 7 ore au fost 2,2 micromoli (0,5 mcg/ml), 3,1 micromoli (0,7 mcg /ml) şi respectiv de 10,2 micromoli (2,3 mcg/ml). La copii peste 1 an s-au obţinut Cmax şi Cmin asemănătoare când s-a înlocuit doza de 250 mg/m2 cu cea de 5 mg/kg corp, sau doza de 500 mg/mp cu cea de 10 mg/kg corp. La nou-născuţi şi sugari (0-3 luni) trataţi cu doze de 10 mg/kg corp în perfuzie timp de 1 oră, la 8 ore interval, Cmax a fost de 61,2 micromoli (13,8 mcg/ml) şi Cmin a fost de 10,1 micromoli (2,3 mcg/ml). Timpul de înjumătăţire la aceşti pacienţi a fost de 3,8 ore. La vârstnici clearanceul total scade cu avansarea în vârstă şi se asociază cu scăderi ale clearanceului creatininei, cu toate că sunt modificări mici ale timpului de înjumătăţire plasmatic. La pacienţii cu insuficienţă renală cronică timpul mediu de înjumătăţire este de 19,5 ore. Timpul de înjumătăţire pe perioada hemodializei este de 5,7 ore. Nivelul plasmatic al Zovirax a scăzut cu 60% în timpul dializei. Nivelele în LCR sunt de aproximativ 50% din concentraţiile plasmatice corespunzătoare. Legarea de proteinele plasmatice este relativ scăzută (9-33%) şi nu există interacţiuni medicamentoase care să o afecteze.