Ca raspuns la suprasolicitarile de presiune, atriile raspund prin dilatare si nu prin hipertrofie.
Dilatarea atrială stângă este întâlnită în stenoza mitrală, cardiopatia hipertensivă, obezitate sau cardiomiopatia restrictivă (când sunt dilatete ambele atrii) și se accentuează dacă există și fibrilație atrială.
Dilatarea atrială stângă poate fi identificată pe EKG, radiografia toracică sau prin ecocardiografie. Deoarece aspectul electrocardiografic caracteristic nu este întotdeauna prezent, iar ecocardiografia nu este o investigație de rutină, radiografia toracică rămâne cea mai frecventă metodă de identificare a unei dilatații atriale stângi. Investigațiile imagistice de rezoluție înaltă (CT, IRM) sunt și ele utile în cuantificarea mărimii atriilor.
Pe EKG, dilatarea atrială stângă produce aspectul de P mitral – undă P bifidă (sub formă de M) și prelungită (peste 0.12s) în D II, bifazică în V1. Acest lucru se datorează unei asincronii între depolarizarea celor 2 atrii, care decalează unda de depolarizare atrială stângă față de cea dreaptă (în mod normal, depolarizarea celor 2 atrii are loc aproape simultan, astfel că cele 2 unde de depolarizare se suprapun și formează unda P). Asincronia peste 0.04s este foarte sugestivă pentru dilatarea atrială stângă. Aspectul bifazic din V1 este expresia depolarizării dinspre posterior spre anterior a atriului drept, urmată de depolarizarea în direcție opusă a atriului stâng.
În mod normal, pe radiografia toracică nu se poate identifica atriul stâng, întrucât este o structură mediană și nu participă la conturul siluetei cardiace (cu excepția arcului mijlociu stâng, unde se poate proiecta auriculului stâng). Fiind cea mai posterioară cameră a cordului, dilatarea sa poate fi rapid evidențiată pe radiografia toracică de profil. Pe radiografia de față (postero-anterioară) se poate constata: rectitudinea sau bombarea arcului mijlociu stâng sau golfului cardiac (dar nu prin mărirea hilului pulmonar stâng, ci prin dilatarea urechiușei, care apare cel mai precoce), margine dreaptă a cordului de aspect rectiliniu, linie biarcuată sau dublu contur pe marginea dreaptă (tardiv), lărgirea unghiului subcarinal (sub carina traheală) peste 75 grade. Pe lângă dilatarea spre lateral stânga sau dreapta și spre superior, mărirea atriului stâng se poate face spre posterior – ducând la compresie pe esofag (cu disfagie), spre anterior – unde întâlnește rezistența ventriculului drept și poate produce un lift parasternal stâng, sau spre inferior – unde este limitat de scheletul fibros.
Ecocardiografia poate preciza dimensiunile și volumul atriului stâng (valori normale: 4/4 cm, 46 ml la bărbați și 38 ml la femei), care sunt factori predictori pentru stroke și deces.
Clinic, dilatarea atriului stâng poate fi asimptomatică sau poate produce dureri toracice sau de spate (junghi atrial Vasquez), palpitații (în cazul unor aritmii supraventriculare asociate), disfonie (sindrom cardiovocal Ortner) sau dispnee.