Endocardita infec?ioas? (E.I.) este o infec?ie microbian? a structurilor endocardiace, medical produs? prin diseminarea pe cale sangvin? a microorganismului cauzal. Leziunea caracteristic? endocarditei este vegeta?ia, care poate fi eviden?iat? prin ecocardiografie.

Diagnosticul endocarditei infecțioase se pune atât pe anamneză și examenul clinic (febră, apariția recentă de sufluri valvulare noi, semne neurologice și cutaneomucoase), precum și pe examene paraclinice (sindrom inflamator biologic - VSH crescut, proteina C reactiva crescută, leucocitoză, hiper-gammaglobulinemie, prezența factorului reumatoid și a complexelor imune circulante, scăderea complementului seric, crioglobulinemie; hemoculturi pozitive; retenție azotată, hematurie, cilindrurie, proteinurie) și imagistice (EKG, ecocardiografie - transtoracică sau transesofagiană).

Endocardita infecțioasă este o afecțiune severă, putând cauza complicații precum embolii arteriale periferice, AVC, abcese cerebrale, abcese de inel, anevrisme micotice, glomerulonefrită, insuficiență cardiacă sau tulburări de conducere.

Criterii de diagnostic

Pentru diagnosticul E.I., au fost folosite inițial criteriile Durack si mai apoi criteriile Reyn. Actualmente, diagnosticul endocarditei infecțioase se face după criteriile Duke, care presupun și evaluarea ecocardiografică a pacientului.

Astfel, pentru un diagnostic cert de endocardită infecțioasă sunt necesare fie 2 criterii majore (2M), fie 1 criteriu major si 3 minore (1M +3m), fie 5 criterii minore (5m). Pentru endocardita infecțioasă posibilă sunt necesare criterii mai puține decât pentru diagnosticul de certitudine. Endocardita infecțioasă poate fi infirmată atunci când s-a stabilit un diagnostic alternativ sau când simpatomatologia s-a remis în mai putin de 4 zile de la inițierea antibioterapiei.

Criterii majore:

• 2 hemoculturi separate pozitive cu microrganisme tipice (Streptococ viridans, Streptococus bovis, grupul HACEK - Haemophilus parainfluenzae, Actinobacillus actinomycetemcomitans, Cardiobacterium hominis, Eikenella corrodens, Kinella Kingae, Stafilococ auriu, Enterococ, în absența unui focar primar).
• hemoculturi persistent pozitive pentru microorganisme specifice endocarditei infecțioase: 2 hemoculturi pozitive din probe de sânge recoltate la interval de peste 12 ore, sau 3 sau majoritatea din 4 hemoculturi pozitive, recoltate separat.
• hemocultura unică pozitivă pentru Coxiella burnetti sau titru crescut de anticorpi specifici IgG pentru Coxiella
• dovezi de implicare endocardică: prezența ecocardiografică de mase oscilante intracardiac (localizate pe valvele cardiace sau pe structurile de susținere, sau în calea jetului regurgitant sau pe materiale prostetice, în absența unei explicații anatomice relative), abcese de inel, dehiscențe nou apărute de proteze valvulare sau regurgitări valvulare nou-apărute (agravarea sau modificarea unui suflu preexistent este insuficientă).

Criterii minore:

• boli cardice predispozante pentru E.I. sau utilizarea de droguri intravenoase (toxicomani)
• febră peste 38 grade Celsius
• fenomene vasculare - embolii arteriale periferice, infarcte septice pulmonare, anevrisme micotice, hemoragie intracraniană, hemoragie subconjuctivală, leziuni Janeway.
• fenomene imunologice: glomerulonefrită, noduli Osler, pete (spot-uri) Roth, prezența factorului reumatoid.
• dovezi microbiologice: hemoculturi pozitive care nu întrunesc criteriul major sau evidența serologică de infecție activă cu un microorganism care poate produce E.I.
• dovezi ecocardiografice concordante cu E.I., dar care nu întunesc cerințele unui criteriu major.

Suspiciunea de endocardită se ridica în cazul unui sindrom inflamator biologic, cu trombocitopenie, anemie normocromă normocitară, semne de afectare renală, teste imunologice pozitive și sufluri cardiace nou apărute. Hemoculturile (cel puțin 3 pozitive pentru același germen) și ecocardiografia transtoracică (sensibilitate 70%) sau transesofagiană (sensibilitate 90%) confirma diagnosticul. Localizarea predilectă a vegetațiilor este pe fața atrială a valvelor mitrale și pe fața ventriculară a valvelor aortice (zone de maximă turbulență). Un criteriu de orientare pentru diagnostic este reprezentat de încadrarea pacientului într-o categorie de risc: bolnavi cu valvulopatii, cardiopatii congenitale, proteze valvulare, cei aflați sub tratament imunosupresor, sub dializă sau sub consum de droguri. În cazul unei suspiciuni persistente de endocardită infecțioasă si în care ecocardiografia transtoracică este neconcludentă, se va apela la abordul transesofagian, care are o putere predictivă negativă de peste 90% (chiar peste 95% daca există 2 rezultate negative la interval de câteva zile - o saptămână).