Coarctaţia de aortă

Coarcta?ia de aort? reprezint? îngustarea arterei aorte, site frecvent localizat? la nivelul por?iunii sale proximale. Secundar îngust?rii, unhealthy cordul trebuie s? depun? un efort suplimentar pentru a pompa sângele spre periferie.

Coarctaţia de aortă este în general congenitală. Reprezintă aproximativ 5-10% dintre cardiopatiile congenitale.

Există 3 tipuri de coarctaţie:

  • înaintea inserţiei ductului arterial (preductală) – care se obliterează la naştere şi formează ligamentul arterial; apare în cadrul unei anomalii cardiace asociată cu un flux scăzut spre cordul stâng, care duce la dezvoltarea hipoplazică a aortei. Se întâlneşte la copiii cu sindrom Turner.
  • la nivelul inserţiei ductului arterial (juxtaductală): apare datorită unei închideri defectuoase a canalului arterial la naştere.
  • distal de inserţia ductului arterial (postductală): este mai frecventă la adulţi.

Cauze

Coarctaţia de aortă apare în general de la naştere. Rareori, boala se poate dezvolta ulterior în cursul vieţii şi poate apărea în cadrul aterosclerozei sau bolii Takayasu.

Clinic: semne și simptome

La nou născuţi simptomatologia apare precoce şi constă în paloare, iritabilitate, sudoraţie excesivă şi dispnee. Netratată, boala poate duce la insuficienţă cardiacă şi deces.

Copiii mari şi adulţii prezintă hipertensiune la nivelul membrelor superioare şi hipotensiune la nivelul membrelor inferioare (sau diferenţe ale valorilor tensionale între cele 2 membre superioare mai mari de 10 mmHg şi asincronism de puls radial, în funcţie de localizarea stenozei), dispnee de efort, cefalee, oboseală musculară, crampe musculare, extremităţi inferioare reci, episoade de epistaxis (hemoragii nazale). Pulsul distal la arterele pedioasă şi tibială posterioară este foarte slab.

Pacienţii cu coarctaţie de aortă au membrele inferioare mai slab dezvoltate faţă de trunchi şi membrele superioare. Hipertensiunea este de tip sistolo-diastolic şi este severă.

Diagnostic

  • examen obiectiv: suflul sistolic cu intensitate maximă interscapulovertebral
  • radiografie toracică: de faţă – arată buton aortic şters, cardiomegalie, eroziunea în formaţiuni de vecinătate (coaste), de profil – poate evidenţia localizarea coarctaţiei, dilatarea pre- şi poststenotică.
  • ecocardiogramă: evidenţiază stenoza şi permite măsurarea gradientului transstenotic.
  • EKG: arată semne de hipertrofie ventriculară stângă
  • IRM cardiac
  • aortografie: permite diagnosticul de certitudine.

Complicații

  • disecţie de aortă, ruptură de aortă
  • AVC cu hemoragii cerebrale
  • anevrisme cerebrale
  • insuficienţă cardiacă
  • insuficienţă renală cronică

Tratament

Direcţia terapeutică pentru coarctaţia de aortă depinde de vârsta diagnosticării şi de severitatea stenozei.

Tratamentul chirurgical oferă mai multe opţiuni:

  • angioplastie cu balon (cu sau fără montare de stent)
  • rezecţie cu anastomoză cap la cap (termino-terminală)
  • realizarea unui by-pass cu o grefă vasculară care să şunteze porţiunea stenotică
  • aortoplastie cu „flap” de arteră subclavie
  • aortoplastie cu petec sintetic

Tratamentul medicamentos nu duce la corecţia defectului, dar este util pentru controlarea tensiunii arteriale înaintea intervenţiei chirurgicale. Nou-născuţii diagnosticaţi cu coarctaţie de aortă vor primi PGE pentru a menţine ductul arterial deschis până la intervenţia chirurgicală.

Add comment


Security code
Refresh

Ultimele comentarii