Boli mortale care evoluează în 2 timpi

Dincolo de afec?iunile acute severe care sunt rapid diagnosticate  (pentru c? produc fie un disconfort mare pacientului, hospital fie o alterare rapid? a st?rii de s?n?tate), exist? unele boli care pot p?c?li bolnavul ?i uneori chiar ?i medicul. Este vorba despre bolile care evoluează în 2 timpi: hematomul epidural, ruptura de splină, fistula aortoenterică și unele intoxicații.

Hematomul epidural (extradural) apare ca urmare a unui traumatism craniocerebral ce produce o sângerare în spațiul dintre dura mater și oasele craniului. O lovitură la cap produce frecvent un hematom extern – așa numitul cucui (prin ruperea vaselor de sânge de la nivelul scalpului), însă uneori poate duce la formarea unui hematom la nivelul spațiilor dintre foițele meningeale care acoperă creierul. Hematomul epidural este cauzat de ruptura arterelor durale, cel mai adesea a arterei meningee medii. Ca urmare a sângerării între dura mater și os se acumulează o colecție hemoragică într-un spațiu închis: întrucât nu se poate extinde spre os (fiind un plan dur), hematomul va comprima creierul. Clinic există o evoluție particulară denumită “talk and die syndrome”: după lovitură, pacientul este puțin amețit sau își pierde temporar conștiența timp de câteva secunde-minute, după care își revine complet. După un interval lucid de câteva ore sau chiar zile apare deteriorarea statusului neurologic cu evoluție către comă și, dacă nu se intervine chirurgical, către deces. Depistarea hematomului epidural se face prin CT cranian.

Ruptura de splină este o complicație a traumatismelor care interesează partea stângă a abdomenului și care evoluează în 2 timpi. După impactul traumatic, pacientul poate acuza durere persistentă în hipocondrul stâng, însă starea generală se menține bună. O ecografie sau o tomografie computerizată în acest moment poate fi salvatoare de viață, pentru că, după un interval liber de câteva zile, poate apare ruptura splenică cu hemoragie internă gravă (care se manifestă cu instabilitate hemodinamică, șoc hipovolemic și iritație peritoneală). Tratamentul este chirurgical.

Intoxicația cu paracetamol are și ea o evoluție în 2 timpi și poate fi mortală în absența tratamentului. De obicei toxicitatea la paracetamol apare la doze mari, însă există și unii indivizi la care apare la doze terapeutice (reacție idiosincrazică). După o supradoză de paracetamol, în primele 24 ore apar simptome nespecifice de intensitate ușoară (greață, vărsături, paloare și hipersudorație), însă între 24 și 72 de ore apare citoliza hepatică cu insuficiență hepatică acută și insuficiență renală acută (prin sindrom hepatorenal sau disfuncție multiplă de organe). Necroza hepatică masivă evoluează cu tulburări de coagulare, hipoglicemie, encefalopatie hepatică, edem cerebral, sepsis, disfuncție multiplă de organe și în final deces. Tratamentul constă în lavaj gastric, administrarea de acetilcisteină și pentru cei care dezvoltă insuficiență hepatică fulminantă – transplant de ficat.

Fistula aortoenterică este o complicație rară a reparării unui anevrism de aortă abdominală, grevată de o mortalitate și morbiditate mare (100% deces fără intervenție chirurgicală, peste 60% cu operație, 10% amputație de membru). Fistula aortoenterică constă într-o comunicare între artera aortă și tubul digestiv, care poate apare și spontan (prin erodarea unui anevrism mare în peretele duodenului), dar mai frecvent în contextul unui material prostetic aortic  (de obicei la câțiva ani de la operația deschisă). Clinic apare o hemoragie în 2 timpi (cum este cea din coagulopatii): inițial apare o sângerare heraldică (sub formă de hematemeză, melenă sau hematochezie), care nu este semnificativă hemodinamic și este oprită prin formarea unui cheag la nivelul fistulei, iar la câteva ore-zile apare o sângerare catastrofală cu exsanguinare (prin liza sau deplasarea cheagului). Diagnosticul se pune prin endoscopie, eventual CT. Tratamentul este chirurgical.

foto: fac.org.ar

Add comment


Security code
Refresh

Ultimele comentarii