Ambliopia (ochiul leneș)

Ambliopia sau ochiul lene? se caracterizeaz? prin sc?derea vederii la un ochi ca urmare a folosirii insuficiente a acestuia în procesul de dezvoltare a sistemului vizual.

Dacă nu este depistată în copilărie și tratată până la vârsta de 6-7 ani, scăderea vederii asociată ambliopiei este ireversibilă.În mod normal, imaginile vizuale se formează prin suprapunerea la nivelul cortexului vizual a imaginilor captate de cei 2 ochi (vedere binoculară). Atunci când unul dintre ochi este bolnav (are un viciu de refracție – miopie, hipermetropie, o ptoză palpebrală, o afectare a mediilor transparente – cataractă, opacități corneene sau un strabism – convergent, divergent) sau când există o diferență de dioptrii între cei 2 ochi (anizometropie), la nivelul creierului se formează 2 imagini, una clară și una neclară. Pentru a evita confuzia produsă de proiecția celor 2 imagini, creierul șterge (neutralizează) imaginea neclară formată de ochiul bolnav și o păstrează doar pe cea clară. Acest proces prin care creierul învață să ignore imaginea încețoșată are drept consecință nefolosirea ochiului bolnav și slăbirea vederii acestuia.

Ambliopia afectează cel mai adesea unul dintre ochi, dar poate apărea și la ambii ochi. Întrucât analizorul vizual reușește să formeze imaginea chiar și cu informația vizuală captată de un singur ochi, este foarte dificil de observat dacă un copil are ambliopie deoarece el nu are aparent nicio problemă cu vederea. Copilul nu simte nici el că are vreo problemă cu vederea pentru că inconștient creierul său suprimă imaginea deficitară. Semnele care pot atrage atenția sunt deviații ale ochilor, mișcări neconcordante ale globilor oculari, privirea în puncte diferite, efectuarea de mișcări de lateralitate pentru privirea unui obiect din lateral. Uneori părinții sau învățătorii pot constata că respectivul copil are probleme la citit la aproape sau la tablă.

În funcție de cauză există mai multe tipuri de ambliopie: anizometropică (când există diferențe de dioptrii între cei 2 ochi), strabică (când există un strabism), de deprivare (în ptoze palpebrale, cataractă sau opacități corneene) sau refractivă (asociată viciilor de refracție). Această slăbire a vederii afectează 2-5% din populația generală.

Pentru depistarea ambliopiei se recomandă efectuarea unui consult oftalmologic la toți copiii de 3-4 ani, cu examinarea acuității vizuale la fiecare ochi în parte (cu acoperirea celuilalt) pe optotipuri pediatrice. Consultul oftalmologic se impune în special la cei cu istoric familial de vicii de refracție, la prematuri și la cei cu afecțiuni evidente clinic (ptoză palpebrală, strabism – este greșită atitudinea în expectativă de tipul va trece când crește mare), dar în aceeași măsură și la copiii perfect sănătoși din punct de vedere vizual (deoarece ei pot vedea bine chiar dacă au un ochi ambliop).

Tratamentul ambliopiei constă în:

• corecție optică – dacă există vicii de refracție
• dezambliopizare – antrenarea creierului să utilizeze semnalele vizuale provenite de la ochiul cu vedere slabă prin acoperirea cu pansament ocluziv a ochiului sănătos sau a lentilei ochelarului din dreptul ochiului sănătos (sau folosirea de lentile opace). În formele ușoare, în locul obturării vederii prin ochiul sănătos se pot folosi picături midriatice care încețoșează vederea și forțează utilizarea ochiului ambliop (metoda se numește penalizare medicamentoasă sau farmacologică; pe același principiu există și o penalizare optică cu ochelari). Procesul de dezambliopizare trebuie făcut sub supraveghere periodică oftalmologică deoarece ocluzarea excesivă sau suprapenalizarea ochiului sănătos poate duce la ambliopizarea acestuia. Dezambliopizarea se face câteva ore pe zi, durează câteva săptămâni sau luni și se poate obține doar până la vârsta de 6-7 ani (9-10 ani la copiii supradotați); după această vârstă, vederea slabă la ochiul ambliop este nerecuperabilă. La vârsta adultă, ambliopii pot avea probleme cu vederea în spațiu (stereoscopică) și aprecierea distanțelor, au o sensibilitate vizuală redusă la contrast și la mișcare. Ei nu sunt apți să devină conducători auto.
• exerciții oculare pentru reeducarea vederii
• tratament chirugical – pentru strabism, ptoză palpebrală

Cu cât tratamentul este inițiat mai devreme, cu atât șansele de recuperare a vederii sunt mai mari. Deoarece procedeele de dezambliopizare nu mai au eficiență după vârsta de 10-12 ani, pentru adolescenții și adulții cu ambliopie au fost propuse o serie de metode alternative de tratament (învățare perceptuală, jocuri pe computer cu realitate virtuală, stimulare magnetică transcraniană, acupunctură).