Persistența ductului arterial (canalului arterial)

Persistența ductului arterial (canalului arterial) este o malformatie congenitala în care ductul arterial nu se închide la nastere. Ductul arterial este o conexiune vasculara între artera pulmonara si arcul aortic care permite sangelui din ventriculul drept sa sunteze plamanii fatului.

Acest sunt are rolul de a proteja ventriculul drept sa ejecteze o cantitate mare de sange împotriva unei rezistente mari din plamanii fatului, care ar putea duce la insuficienta ventriculara daca ductul arterial ar fi inchis.

Atunci când copilul respiră pentru prima oară la naştere, plămânii se destind şi rezistenta vasculară pulmonară scade. După nastere, din plămâni se eliberează bradikinină – o substantă care produce vasoconstrictia ductului arterial. Astfel fluxul sangvin prin acest duct scade mult până la închiderea totală, în primele zile de viaţă. La închiderea canalului arterial participă si scăderea concentraţiei de prostaglandine din sângele matern. Ductul arterial se transformă într-o formaţiune fibroasă – ligamentul aterial – care va lega arcul aortic de artera pulmonară stângă.

Epidemiologie. Incidenta

Reprezintă circa 5-10% din totalul afectiunilor cardiace congenitale. Apare la circa 8 nou-născuţi prematuri din 1000, şi la 1 nou-născut la termen din 2000. Raportul între sexe este fete:băieţi=2:1.

Apare frecvent la nou-născuţii hipoxici şi la cei prematuri pentru că oxigenarea insuficientă scade capacitatea plămânului de a produce bradikinină, substanţa responsabilă de închiderea ductului.

Consecinte

Persistenta ductului arterial face ca o parte din sangele oxigenat din artera aorta să „scape” înapoi în circulaţia pulmonară, datorită gradientului de presiune. În anumite situaţii, cum ar fi transpoziţia vaselor mari (artera aortă şi artera pulmonară) ductul arterial trebuie menţinut deschis (prin administrarea de prostaglandine – PGE1) pentru că este singura cale prin care sângele oxigenat poate ajunge în artera aortă.

Semne si Simptome

Tahicardie, aritmii, dispnee, cardiomegalie, creştere în greutate lentă, insuficienţă cardiacă congestivă.

Diagnostic

Se face prin ecocardiografie şi este susţinut de o radiografie toracică.

Tratament

Tratamentul este medicamentos (administrarea de inhibitori ai sintezei de prostaglandine – indometacin, restricţie de fluide) sau chirurgical (recent se poate face şi prin intervenţie percutană, la nivelul arterei femurale).